De ce a murit nenea Ceauşescu?
Ieri, nenea Diaconescu a fost întrebat în Rusia de către o studentă chinezoaică de ce a fost împuşcat Ceauşescu. Chiar aşa, de ce a fost împuşcat? Cică să scăpăm de jugul comunist.
Ok şi trebuia să-l împuşcăm? Mă depăşeşte…Cert e că l-am împuşcat, omu’ e mort şi jugul e la locul lui. Adică în jurul gâtului nostru.
Da, acum pot urla că sunt liber. Mai interesează pe cineva asta? Mai crede cineva asta?
Eu nu mă simt liber deloc. Mai degrabă constrâns de tot felul de legi, taxe, reguli.
Aud în jurul meu afirmaţii de genul: E criză, ai grijă ce faci că acum un loc de muncă se pierde uşor; Eşti student, fii inteligent şi taci până treci puntea; etc.
Acasă mă aşteaptă facturi în mâinile unor oameni isterici care le vor achitate cu două zile înainte de leafă. Proprietari isterici care vin în control în lipsa ta. Lume chiaună pe străzi, lume sictirită la serviciu, lume terminată nervos acasă.
Ce am câştigat eu ca individ prin moartea lui Ceauşescu? Trandafiri, chei şi un mare DA. Ce nu am câştigat? Libertate…
Despre cum se primeşte un colet
Am plătit o taxă de expediere direct la uşă prin curier. E foarte adevărat că nu se specifica la ce uşă.
De dimineaţă a sunat telefonul. Omul şi-a anunţat intenţia de a-mi aduce coletul. M-am îmbrăcat rapid şi am fugit la bancomat să-mi scot bani. Buun…
Omul a revenit cu un telefon spunându-mi că nu va ajunge pană la uşă dar să ies afară. Ok. Am ieşit afară. Omul nu era de găsit. În nebunia de maşini şi în mulţimea de oameni plecaţi în vizita de sâmbătă la piaţă, omul nu era.
A mai sunat odată să-mi spună că nu la blocul meu este el ci la o staţie de tramvai distanţă şi că nu mai are nici un chef să se întoarcă înapoi. Aşa că am avut de ales ori îmi luam coletul de unde era ori îl lăsam în voia sorţii. Am luat tramvaiul. Duba mă aştepta în parcarea din faţa poştei. Acum mă întreb de ce am mai plătit taxa aceea de livrare la domiciliu?
Azi am fost acuzat că nu vorbesc deloc despre teatru aici… hmm
Păi aş vorbi dar mă tem că nu mi-ar ieşi cuvinte prea dulci… şi nu din cauza teatrului… ci a oamenilor care îl fac.
Însă nu am să fac aşa ceva… nu de alta dar mirajul teatral zăpăceşte atât de frumos capetele adolescenţilor visători… şi e păcat ca tocmai eu să stric aşa ceva…
Şi apoi pe cine ar interesa mizeriile ascunse, prefăcătoria excesivă, gunoaiele depozitate in aceste instituţii pe nişte posturi călduţe, sigure, pe cine ar interesa să ştie că din 100 de spectacole dacă sunt 10 care să merite a fi numite piese de teatru…. pe cine ar interesa toate astea ?…
Aşa că… mai ofertant pentru mine este să vorbesc de orice altceva şi să las nepătată, de realitatea mea, imaginea de perfecţiune oferită de aceşti oameni.
Vând idei geniale
Azi noapte mi-a buşit creierul o idee genială… Una în plus… Hmm,… ce dracu’ să fac cu ea… Ideile geniale nu se mai caută… nu se mai vând… Doar suntem în criză… Aşa că, dacă are nevoie cineva de idei GENIALE, le vând ieftin.
Despre cum e să ajungi la timp la job
Am ajuns şi eu la timp la serviciu… Şi, da, trebuie menţionat acest lucru pentru a nu trece neobservat… Nu de alta dar se întâmplă atât de rar încât nu o să mă creadă nimeni…
Am făcut efortul supraomenesc de a mă trezi la 5.30… Nasol… Un motiv suficient de puternic ca să-ţi strici ziua… Am ajuns la serviciu… E cald… E bine…. Am cafea… Am bani să-mi mai iau… Dar nu am internet să-mi pot face treaba… Însă sunt aici, dacă aveţi nevoie de ceva, vă stau la dispoziţie… Mă găsiţi la ţigară…
Despre ce gândeşte un om în faţa unei uşi
În faţa unei uşi închise sentimentele sunt multiple… Odată speranţa a ce vei găsi acolo, apoi teama de necunoscut, apoi dorinţa de a cunoaşte …. Atunci când apeşi pe clanţă inima începe s-o ia razna… secundele par ore… iar pragul devine o frontieră… Nu e ciudat? E doar o uşă…
Aşa mă simt acum… în faţa uşii…
Am mai deschis uşi cu aceleaşi aşteptări, speranţe, dorinţe… Dezamăgirile au fost pe măsură… Aşa că, de ce-o fi acum mai altfel?
Poate pentru că sunt mult prea convins de viitor încât să cred prezentul… Să sperăm că atunci când viitorul va fi trecut nu voi simţi aceeaşi dezamăgire.
Despre cum e să fii Hillary Clinton
La ce te împinge un soţ model şi o casă albă pierdută… Cred că americanii ar trebui întâi să scape de nebunii lor şi apoi de cei pe care îi numesc terorişti… Săraca femeie… Şi când te gândeşti că aştia îşi caută teroriştii în puţurile de petrol ale Irakului…
Primavară cu Burse în Străinătate
Mi se pare interesant ca într-un loc să am oferta a 120 de universităţi din lume şi mai mult să aflu pe loc dacă are vreun rost să aplic la ei sau nu, un prim test dându-se acolo.
Aşaaa acum să vedem de unde putem obţine detalii:
Romanian International University Fair
Romanian International Master&MBA Exhibition
Pentru doritori postez şi eu această ofertă… poate ne vedem pe acolo…
Despre cum divorţurile contribuie la încălzirea globală
Am trăit s-o aud şi pe asta… cică dacă divorţezi o să contribui la încălzirea globală….Super tare… Dar dacă fac sex? Contribui? Topesc gheţarii? Ce tare sunt…
Hai că după ce m-aţi intoxicat cu orbirea provocată de masturbare… cu impotenţa provocată de prea mult sex… că distrug planeta divorţând… e deja aşa o mângâiere.
Acest lucru l-am citit într-un articol de pe Mediafax, off şi mi-am propus să nu mai citesc tâmpenii da nu mă pot abţine…
E adevărat căsătorit nu sunt dar să ştiu că dacă mă căsătoresc şi voi avea gânduri păcătoase voi distruge planeta… Dar copii am voie să fac? Că şi ei vor creşte şi vor vrea să stea singuri… Offff… Asta e …Mamă nu mă mai însor…
Despre ce face un creator în a 7-a zi
Ia o pauză…
Rugăminte către Vodafone
Dragă domnule Vodafone,
Să ştii că o plac pe Madonna foarte mult… De când eram mic, a rămas neschimbată… Rugămintea mea este să-mi ţineţi şi mie două locuri mai fruntaşe că nu văz bine la distanţă.
Acum, eu nu te am acasă şi nu e vina mea că nu m-ai convins să te cumpăr, deci nu am cum să-mi rezerv locurile…
Te rog să fi bun cu mine şi să nu mă obligi să-mi cumpăr cartelă. Ştiu, o să-mi spui, să-mi rog prietenii Vodafonişti să-mi rezerve însă şi ei o plac pe Madonna şi vor merge la concert cu mama, soacra, câinele. Şi tu nu-i laşi să ia decât 4 locuri… OFFFF
Mulţumesc anticipat
Vântu… Mihai Vântu
PS: Te rog, ai grijă, să nu am vreun copac prin faţă, ok?
Copyright
Vântu's Blog este pus la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-Fără Opere Derivate 3.0 România Creative Commons. Pentru orice reutilizare sau distribuţie, trebuie să pui un link către această pagină web.Am facut-o şi pe asta
Teatrul in imagini
Mihai Vantu
Cultura la Yorik.ro- Zilele Culturii Japoneze la OdeonZilele Culturii Japoneze, un eveniment care cuprinde spectacole de teatru, dezbateri, concerte şi prezentarea ceremoniei ceaiului, se va desfăşura la Teatrul Odeon din Bucureşti între 28 mai şi 2 iunie şi vor fi prezenţi artişti veniţi din Japonia, precum şi specialişti şi iubitori autohtoni ai culturii japoneze. Evenimentul se va deschide, pe 28 mai, la [.. […]
- „Reformele teatrului”, nominalizată la Premiile Uniunii ScriitorilorVolumul „Reformele teatrului în secolul reînnoirii”, de George Banu, publicat la Editura Nemira în colecţia Yorick, a fost selecţionat la categoria Cea mai bună carte de teatru a anului 2011, pentru Premiile Uniunii Scriitorilor, alături de „Confort Freud” de Gellu Dorian, apărut la Editura Timpul, şi „Toate minţile tale”, de Vlad Zografi, apărut la Humanita […]
- Festivalul Internaţional de Statui Vivante în lumea lui CaragialeÎntre 1 şi 4 iunie, Teatrul Masca organizează în Herăstrău cea de-a doua ediţie a Festivalului Internaţional de Statui Vivante. La intrarea de la Charles de Gaulle, Aleea Cariatidelor, Fântâna Modura şi pe Aleea spre Expoflora vizitatorii se vor întâlni cu personaje spectaculoase, promit organizatorii. Surprizele pregătite de Teatrul Masca, momentele de circ […]
- Încasările de la „Gaiţele”, donate lui Şerban IonescuCel mai longeviv spectacol din repertoriul actual al Teatrului Odeon, „Gaiţele”, împlineşte pe 27 mai, 10 ani de la prima reprezentaţie. Încasările din vânzarea biletelor de la reprezentaţia din 27 mai, ora 19.00, vor fi donate actorului Şerban Ionescu, angajat al teatrului Odeon în perioada 1992 – 2004, se precizează într-un comunicat al instituţiei. „De [ […]
- Sibiul în festival – între pasiune, ambiţie şi crizeCrize de toate felurile, desigur, căci epoca noastră este vremea crizelor. Crize financiare, politice, morale, identitare, crize ale valorilor și crize de legitimitate. Într-un fel, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu le sfidează pe toate...
- Zilele Culturii Japoneze la Odeon
