Basescu star la Hollywood!?!

Actualul presedinte al Romaniei pare sa fi fost sursa de inspiratie pentru unul dintre personajele animate din filmul ”Where the Wild Things Are”!!!

Citeste articolul integral pe: TeatrulcuTepi

Workshop: “Performative exploration with the instinctive as a source”

T.r.a.s.h. – studio organizeaza in perioada 30 Noiembrie  – 4 Decembrie, ‘Performative exploration with the instinctive as a source’.

Cursul va avea maxim 12 participanti si va fi tinut de Guilherme Miotto. Miscarea, timpul, dinamica, textul, suntele si cuvintele vor fi modelate intr-o entitate unica cu scopul de a darui spatiului o bogata forma de expresie. Interactiunea cu obiectele si spatiile diferite, expresia sau remodelarea ideilor cat si o noua dinamica si noi dimensiuni ale materialelor sunt alte aspecte care il vor asista pe performer in creatia unui act teatral.

Majoritatea cursului se va baza pe experiente fizice si prin munca acumulata. Prin exercitiile de respiratie si repetitii, scopul declarat este de a constientiza fizicul si mentalul in cadrul procesului stratificat al miscarii dar si decoperirea unor noi posibilitati sau unghiuri in cadrul formelor sau tehnicilor familiare fiecarui performer.

Guilherme Miotto a studiat de la street dance la balet clasic in Brazilia, Germania, Rusia si Olanda. A lucrat sau a fost in turneu in Europa in ultimii zece ani alaturi de Kristina de Châtel, Bruno Listopad, Emio Greco si PC. Din 2004, face parte din echipa T.R.A.S.H ca asistent coregraf, performer si trainer.

Cursul costa 150 de euro. Intalnirile vor avea durata de 6 ore cu pauza pe parcursul celor 5 zile. Pentru inscriere, trimite un CV si o fotografie la adresa: guilhermemiotto@hotmail.com.

În Laboratorul lui JERZY GROTOWSKI

Anul acesta, când se împlinesc un deceniu de la moartea lui Jerzy Grotowski şi o jumătate de secol de la crearea Teatrului Laborator, UNESCO şi oamenii de teatru din întreaga lume celebrează Anul Grotowski, numeroase programe fiind în desfăşurare graţie colaborării dintre Institutul „Jerzy Grotowski” din Wrocław şi importante centre culturale din Polonia, SUA, Franţa, Italia, Spania sau Rusia.

Institutul Polonez din Bucureşti şi Fundaţia Culturală „Camil Petrescu”, cu sprijinul Festivalului Naţional de Teatru şi al Institutului „Jerzy Grotowski” din Wrocław, se alătură acestor iniţiative, organizând o zi în memoria marelui om de teatru polonez. Evenimentele au loc miercuri, 4 noiembrie 2009, la Teatrul ACT, la Sala „Elvira Popescu” (Institutul Francez) şi la Muzeul Naţional de Artă.

„Grotowski este unic”, spunea Peter Brook despre prietenul său, în urmă cu cincizeci de ani. La Bucureşti, colocviul excepţional la care participă profesorii George Banu, Leszek Kolankiewicz şi Dariusz Kosiński – voci de autoritate în domeniul studiilor grotowskiene –, lansarea unor volume de căpătâi, proiecţii de filme documentare şi o expoziţie de fotografie vor constitui prilejuri de reflecţie asupra locului pe care îl ocupă astăzi, în memoria creatorilor şi în practica scenică, unul dintre puţinii reformatori veritabili ai limbajului teatral din secolul XX.

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

Evenimentele organizate la Bucureşti au fost incluse în programul oficial al Anului Grotowski, care poate fi consultat pe pagina web a Institutului „Jerzy Grotowski” din Wrocław:

Program:

Teatrul ACT
Orele 10.00 – 12.00 Colocviu

Comunicări:

George BANU – Brâncuşi şi Grotowski, doi „antimoderni” moderni
Marile figuri ale „revoluţiei scenice”, Craig şi Grotowski, se află la cele două extremităţi ale secolului XX. Ceea ce îi înrudeşte e faptul că ei au metamorfozat teatrul şi gândirea acestuia, neadoptând „spiritul timpului” şi tot ce implică el ca simptome, expresii sau imperative ale modernităţii. Doar ei au îndrăznit să fie radical „antimoderni” şi, prin acest refuz – nu reacţionar, ci neaşteptat de productiv –, şi-au afirmat originalitatea care a nutrit tot secolul. Modernitatea „antimodernilor”, acesta-i paradoxul lui Craig şi Grotowski în teatru, pe care, la rândul său, Brâncuşi îl cultivă în sculptură. Poziţia lor, intransigent polemică, le-a permis ca, nefiind „moderni”, să fie „moderni”. George Banu îşi propune să analizeze această inversiune exemplară.

George Banu, reputat critic şi teoretician, eseist şi profesor, este autorul a numeroase studii de teatru. În limba română au apărut: Memoria teatrului; Roşu şi aur; Actorul pe calea fără de urmă; Livada de vişini, teatrul nostru; Uitarea; Ultimul sfert de secol teatral; Peter Brook – Spre teatrul formelor simple; Spatele omului. Preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, fondator şi director al Academiei Experimentale de Teatru, profesor la Universitatea Sorbonne Nouvelle – Paris şi Louvain la Neuve (Belgia), editor al unor importante volume dedicate lui Jerzy Grotowski. Pe 20 octombrie 2009, George Banu a fost decorat cu Meritul Cultural Naţional al Republicii Polone, cea mai înaltă medalie oficială culturală a statului polonez, conferită atât polonezilor, cât şi străinilor care au o contribuţie importantă la promovarea culturii poloneze.

Leszek KOLANKIEWICZ – Alchimia Laboratorului
Grotowski şi-a denumit Teatrul „Laborator”. Pe tot parcursul activităţii sale, până la sfârşitul vieţii, a folosit cu precădere termeni amintind de caracterul de laborator al creaţiei artistice. Dar arta nu este ştiinţă. Laboratorul artistic al lui Grotowski amintea mai degrabă de laboratoarele alchimiştilor, care practicau ars magna. Dacă Grotowski a abordat în arta sa anumite teme gnostice, a făcut-o asemeni alchimiştilor de odinioară. În comunicarea profesorului Leskek Kolankiewicz, va fi prezentată această linie a tradiţiei.

Leszek Kolankiewicz este teoretician al culturii, specialist în antropologia teatrală, profesor la Academia de Teatru „Aleksander Zelwerowicz” şi director al Institutului Culturii Poloneze din cadrul Universităţii din Varşovia. A colaborat cu Jerzy Grotowski în perioada 1973–1982 şi a redactat ediţia poloneză a volumului Spre un teatru sărac.

A publicat numeroase volume, printre care Na drodze do kultury czynnej. O działalności Instytutu Grotowskiego. Teatr Laboratorium w latach 1970–1977 (Drumul către cultura activă. Despre activitatea Institutului Grotowski. Teatrul Laborator între anii 1970–1977, Wrocław, 1978). A editat mai multe texte semnate de Jerzy Grotowski, cum ar fi: Świat powinien być miejscem prawdy (Lumea ar trebui să fie locul adevărului), Wędrowanie za Teatrem Źródeł (Urmând Teatrul Surselor), Ćwiczenia (Exerciţii), Głos (Vocea), Hipoteza robocza (Ipoteză de lucru), O praktykowaniu romantyzmu (Despre practicarea romantismului), Odpowiedź Stanisławskiemu (Răspuns lui Stanislavski), Teatr Źródeł (Teatrul Surselor).

Dariusz KOSIŃSKI – Grotowski şi teatrul polonez al prefacerii
Teatrul polonez al prefacerii denumeşte o tradiţie teatrală poloneză specifică, izvorâtă din opera şi gândirea poetului romantic Adam Mickiewicz; ea tinde spre folosirea teatrului şi a metodelor sale de lucru ca instrumente ale dezvoltării personale şi transformării revoluţionare a lumii. În practica teatrală, această tradiţie a fost realizată de Teatrul Reduta, la care trimite direct Jerzy Grotowski. Comunicarea profesorului Dariusz Kosiński prezintă trăsăturile fundamentale ale teatrului polonez al prefacerii, subliniind aspectele care creează un context important pentru înţelegerea realizărilor celui care a fondat Teatrul Laborator.

Dariusz Kosiński este profesor la Catedra de Teatru a Facultăţii de Filologie Polonă din cadrul Universităţii Jagiellone din Cracovia. A publicat mai multe volume de teorie şi istorie a artei actorului, precum şi studiul Polski teatr przemiany (Teatrul polonez al prefacerii, Wrocław, 2007). Este autorul recentului volum Grotowski. Przewodnik (Grotowski. Ghid, Wrocław, 2009). Colaborează la revista Dialog şi face parte din Consiliul Ştiinţific al Institutului de Teatru „Zbigniew Raszewski” de la Varşovia.

Orele 12.15 – 13.00 Lansări de carte
Volume editate în seria „Mari regizori ai lumii” de Fundaţia Culturală „Camil Petrescu”, cu sprijinul Institutului Polonez şi al Institutului „Jerzy Grotowski” din Wrocław

Peter Brook – Împreună cu Grotowski. Teatrul e doar o formă, volum editat de George Banu şi Grzegorz Ziółkowski. Prefaţă de George Banu. Traducere de Anca Măniuţiu, Eugen Wohl şi Andreea Iacob

Ryszard Cieślak, actor emblematic al anilor ’60, volum conceput şi coordonat de George Banu. Traducere de Andreea Dumitru.

Jerzy Grotowski – Spre un teatru sărac, ediţia a II-a. Traducere de George Banu şi Mirella Nedelcu-Patureau

Prezintă: Jarosław GODUN, George BANU, Anca MĂNIUŢIU, Florica ICHIM

Ora 13.00 Proiecţie de film

„Actorul total”. Amintire despre Ryszard Cieślak (1937–1990), regia Krzysztof Domagalik, producţie a Televiziunii Poloneze, 1994. Durata: 66 min.

Sala „Elvira Popescu” (Institutul Francez)

Ora 22. 00 Proiecţii de film

Jerzy Grotowski. Încercare de portret, regia Maria Zmarz-Koczanowicz, Producţie: Televiziunea Poloneză /ARTE, 1999. Durata: 58 minute.

The Body Speaks, producţie CBS, 1975

Muzeul Naţional de Artă

În perioada 30 octombrie – 20 noiembrie, Institutul Polonez prezintă expoziţia Teatrul Laborator – jumătate de secol de la înfiinţare („Półwiecze Teatru Laboratorium”) pe gardul exterior al Muzeului (Calea Victoriei).

Comunicat semnat de: Andreea Dumitru

“Yorick” un raspuns la intrebarea: A fi sau a nu fi?

O noua revista de teatru s-a lansat pe piata Online din România. Vestea, nu poate decat sa ne bucure, tinand cont ca totul in ultima vreme e contaminata de virusul anului 2009 si anume Criza. Public mai jos comunicatul de presa necenzurat cum imi doresc sa fie si cronicile lor. Le doresc ani multi, cronici care sa schimbe fata culturii din Romania si de ce nu subiecte cat mai interesante.

Editura Nemira lansează în format online, revista săptămânală de teatru “Yorick”, coordonată de criticul Monica Andronescu, ce poate fi vizitată la adresa http://yorick.ro/. Studii, opinii, discuţii despre fenomenul teatral, cărţi de teatru, istorii despre oameni care au urcat odată pe scenă şi ale căror roluri au început să se scufunde în uitare, reportaje şi interviuri sunt câteva dintre rubricile pe care vi le propunem săptămânal de acum înainte… Nu lipsesc “Critica criticii” şi o “Anchetă” în care Yorick îi provoacă la dialog pe oamenii din teatru. În primul număr, la masa de discuţii am invitat doi actori, Maia Morgenstern şi Marius Manole, un regizor, Victor Ioan Frunză, şi un scenograf, Adriana Grand.

Teatrul e o poveste, iar poveştile trebuie povestite. Şi, cum asta am simţit că lipseşte în ceea ce se cheamă astăzi critica de specialitate, noi, o echipă de teatrologi şi filologi pentru care teatrul este de ani mulţi un „love story”, vom încerca în „Yorick” să oprim în loc istoriile sculptate în efemerul scenei şi, aşa cum spuneam, să stăm la poveşti despre teatru…

Critica, în acest moment, se axează în cea mai mare parte pe cronică, una de verdict, în care cronicarul îşi arogă drepturi de mic Dumnezeu. „Yorick” vrea să vorbească şi despre altceva, să coboare cronicarul pe scenă şi în sala de teatru. De ce „Yorick”? Nu pentru că numele lui semnifică veşnicul „vanitas vanitatum” căruia ne supunem cu toţii şi căruia teatrul i se sustrage totuşi, în ciuda atât de pieritoarei sale „materialităţi”. Ci pentru că Yorick este marele personaj absent al tuturor timpurilor. Cel care este şi nu este. Cel care e dispărut, dar trăieşte. Cel care te face cu un ochi să plângi şi cu celălalt să râzi. Începând de astăzi vă dăm întâlnire în lumea virtuală a bufonului lui Shakespeare să-i golim împreună “tolba nesecată de ghiduşii şi neţărmurită-nchipuire”.

Cateva minute inainte…Festival de Dramaturgie la New Work

Este un festival din New York care investigheaza cum istoria poate intrerupe rutina zilnica a activitatii umane. In fiecare zi, vietile noastre sunt fie surprinse, fie influientate de istoria planetei noastre dar totusi continuam mai departe, schimbati sau nu, de aceste evenimente. Suntem interesati sa vedem piese care sa ne arate vietile oamenilor imediat inainte ca evenimentele istorice sa aibe loc.

Evenimentele istorice pot aparea de peste tot. De la istoria universala la cultura pop… Optiunile sunt infinite: cateva minute inainte de 9/11, moartea lui Michael Jackson, alegerea lui Obama, etc…

Pentru intrebari sau inscrieri trimiteti un email la: info@threemonos.org

Data limita de inscriere este 22 Noiembrie

Reprezentatiile vor avea loc in weekend-ul 27-28 Februarie 2010 la New Work.

Inscrierea trebuie sa cuprinda:

Piesa in format PDF
CV-ul dramaturgului( cu date de contact) format PDF
Un scurt Synopsis al piesei format PDF

Piesa trebuie sa:
-aiba maximum 5 actori in distributie
-nu fie Musical
-nu aiba decoruri voluminoase. (6 scaune si o masa sunt puse la dispozitie si alte cateva piese de decor vor fi puse la dispozitie dar nu un decor unitar)
-nu depaseasca 15 minute

Mai multe detalii puteti citi pe site-ul: www.threemonos.org

Cu cine ? De ce? Votezi?

Deja m-au acaparat colegii, cunostiintele sau necunostiintele cu celebra deja si inutila intrebare: Tu cu cine votezi? Singurul raspuns plauzibil pe care il gasesc este: Cu toti.

Mi-as fi dorit ca in peisaj sa gasesc cateva fete noi, necunoscute, care sa-mi redea speranta. De fapt ma tot intreb ce asteptari avem de la ei? Poate ca sunt prea mari. Poate ca alesii, si asa destul de reprezentativi pentru ce se intampla in Romania, isi fac cu prisosinta treburile. Noi in schimb uitam sa-i apreciem. Pentru o Romanie adormita avem alesii adormiti. Pentru o Romanie inculta, Slava Domnului, avem alesii inculti. Pentru o Romanie corupta ne-am ales niste flamanzi care ne dau si lectii ( deci sunt buni). Pentru o Romanie de vanzare am ales prost alesii caci de vandut au vandut tot dar foloasele nu noi le-am vazut.

Ca presedinte ce draci sa faci…. Nimic daca vrei sa fii reales sau faci ceva, indiferent daca e bine sau rau, daca vrei doar un mandat.

Artistii cu cota se imbulzesc pentru a intelege si ei ceva din campania asta, ca nu se stie ce urmeaza; cei tineri se baga la lipit afise, 2 luni au job. Artistii institutionalizati muncesc dupa cum vrea guvernarea. Politica isi va reveni din amnezie si va descoperi utilitatea artei.

Toate puterile statului lucreaza: presa la a defaima pe unul sau pe altul in functie de parteneriatele incheiate cu diferitele partide, biserica scoate moaste la pupat pe unde se perinda toti candidatii facandu-si baile de multime, evident bagandu-se in fata, sfidand multimea adunata sa beneficieze de minuni gratis.

Toti isi vor aminti in aceste luni de batrani, ii vor vizita, le vor promite pensii pe care soarta nu va dori ca ei sa le primeasca si, in general, se va da vina pe contracandidati pentru neajunsurile fostei guvernari.

Filialele judetene fac concurenta in a umple case de cultura cu oameni de prin judet, mari fani inflacarati ai liderului lor. Uneori aceeasi fani se duc si la celelalte partide ca de regula la chestiile acestea mai pica cate ceva, un fursec, o maslina sau, daca candidatul umbla cu Euro in maini, poate chiar si o pensie…

Timp de doua luni se va trai si respira pentru ca o mana de oameni, incapabili sa-si castige un loc al lor in fruntea tarii, sa razbata prin aceasta curvasareala. Lipsa de imaginatie ii impinge sa copieze metode din trecut sau de la altii.

Fascinanta este nonsalanta cu care iti arunca replica: “Asa si ce daca am facut?” Uluitoare sunt acuzatiile la adresa celorlalti tinute la saltea si nefolosite la a face un bine tarii ci ca arme pentru ce va sa vina…

Unii si-au facut site-uri de campanie, altii bloguri; tineri entuziasti se ocupa sa le umple de informatii exemplare despre succesul nemaipomenit al candidatului lor. Evit sa dau linkuri pentru a nu face reclama unuia in mod particular.

Toata lumea se lupta sa manipuleze prostimea. Nici unul nu vine cu o farama de adevar sau daca cumva ii scapa pe gura porumbelul incep balbele de redresare.

Adevarul nu trebuie spus. El nu exista deci nu ai ce spune.

Concurs pe YouTube, pe tema violenţei împotriva femeilor

Regizori celebri sau internauţi anonimi vor putea publica, până la 1 decembrie, pe platforma YouTube scurtmetraje în care este denunţată orice formă de violenţă împotriva femeilor, de la cea fizică la discriminare şi hărţuire, cele mai bune urmând să fie premiate, informează lefigaro.fr.

Scurtmetrajele vor fi publicate pe un canal special de pe platforma YouTube, numit “Action for Women”.

Iniţiativa aparţine You Tube, care a colaborat pentru aceasta cu studiourile de film italiene Cinecitta, Camera Deputaţilor din Parlamentul italian şi Consiliul Europei.

În competiţie pot fi înscrise scurtmetraje cu o durată de maximum cinci minute. În perioada 18 decembrie 2009 – 15 ianuarie 2010, un juriu format din profesionişti va selecta 10 producţii, dintre care vizitatorii platformei YouTube o vor alege pe cea mai bună. Aceasta va fi proiectată în cadrul ediţiei din 2010 a Festivalului de Film de la Veneţia.

Comunicat preluat de pe Mediafax.ro

Traducere a comunicatului: Daca vedeti un cuplu in care el simte nevoia sa se descarce de surplusul de energie, nu interveniti, puneti mana pe camera si filmati. Daca veti fi suficienti de atenti nici nu va vor simti si atunci filmul e gata daca in schimb va observa nu-i nici un bai refaceti totul cu doi amici si aveti filmul.

Vreau sa-mi fac o trupa – Update

Am scris ce ceva timp in urma un mic anunt prin care imi anuntam intentia de a-mi face o trupa de teatru . Din experienta proprie nu ma asteptam sa fie buluc de commenturi, asa ca cele primite m-au bucurat foarte mult.

Intentia este valabila, anuntul ramane valabil si pana la sfarsitul acestei luni mai astept un semn, dupa care ma voi vedea cu cei care isi doresc aceasta provocare si incepem nebunia.

Daca simti imboldul de a participa, nu-ti pune singur piedici. Nu exista prejudecata, complexe sau discriminare. Vreau sa existe doar vointa. Incerc prin aceasta trupa sa-mi demonstrez mie intai si apoi multor bagatori de seama, ca teatru este bazat pe incredere si vointa.

Ok, vorba multa saracia omului… Reiau anuntul si va astept comentariile.

Caut, pentru o trupa de teatru, tineri si tinere, slabi sau grasi, frumosi sau urati, actori profesionisti sau amatori, seriosi, surdo-muti, cu orice inclinatie sexuala, cu oarece timp liber ( care isi asuma un angajament ) , doritori sa participe la cea mai uluitoare experienta a vietii lor, care sunt constienti ca odata intrati nu le va fi usor (si mai mult indiferent daca vor parasi trupa nu vor putea sa mai revina la viata dinainte). De asemenea caut tineri plini de vise, aspiratii, dorinte caut tineri care sa creada in ele si impreuna sa fie atat de darnici incat visele lor sa devina visele tuturor. Caut sa strang o echipa de puternica, unita, unica. Te caut. Chiar nu intelegi?

Din ciclul mesajelor primite pe email

Un grup de oameni de succes in apogeul carierei lor, toti avand joburi si pozitii de vis, masini si case au facut o vizita unui fost profesor din facultate. Discutia a alunecat treptat spre cat de stresanta si obositoare e viata zi de zi.

Profesorul i-a intrebat daca vor sa bea o cafea buna si s-a intors din bucatarie cu vas mare plin cu cafea si o multime de cesti. Unele erau din portelan fin, altele din sticla, plastic, unele aratand normal, altele foarte delicate si scumpe, unele cu insertii aurite, altele cu toarta ciobita, si i-a rugat pe fiecare sa se serveasca.

Cand toti aveau cate o ceasca de cafea in mana profesorul le-a zis : Daca ati observat fiecare dintre voi a pus cafea in cate o ceasca scumpa si fina lasand cestile simple si ieftine goale pe masa. E normal sa vreti ceea ce e mai bun in viata, dar tocmai asta e sursa problemelor si a stresului pe care il aveti zi de zi.

Nu conteaza ce ceasca ai ales, cafeaua are acelasi gust. Ceasca nu adauga nici o calitate cafelei. In cele mai multe cazuri o face doar sa fie mai scumpa sau in alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt inauntru. Ceea ce ati vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceasca si totusi inconstient ati ales cele mai scumpe si bune cesti. Si apoi ati inceput sa va uitati la ceasca celuilalt gandindu-va ca e mai frumoasa decat a voastra.

Viata e ca o cafea buna : jobul, banii, cariera, masina, casa, hainele, pozitia in societate sunt cestile. Doar ne ajuta sa ne traim viata, dar nu sunt VIATA. Hainele pe care le avem, pozitia in societate si banii nu inseamna viata. Doar ne ajuta sa traim viata. Nu definesc ceea ce inseamna viata. Din contra majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidiosi pe altii care au mai mult si nu reusesc sa se bucure de ceea ce au.

Cateodata concentrandu-ne doar pe ceasca, uitam sa savuram cafeaua.

Savurati cafeaua, nu cestile! cei mai fericiti oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai feiriciti oameni stiu sa se bucure cat mai mult de ceea ce au, acolo unde au, in momentul prezent. Ei fac viata sa fie frumoasa.

Acum ma intreb (nu de alta dar daca nu clevetesc ceva ar fi un simplu copy-paste): Si daca nu-mi place cafeaua? Sau ce sortiment de cafea era in ceasca?

Interviu din obligatie pentru ca mi-e prietena… ma intelegeti voi…:)

Am lansat aceasta noua categorie, Interviuri cu Neica Nimeni, si trebuie s-o umplu cu ceva. Asa ca astazi va voi prezenta al doilea invitat, ma rog mi-e colega, si prietena, are masina, am obligatiii ce sa fac si eu…

Am incercat sa o fac sa rada. Proasta alegere. Daca doream s-o fac sa planga as fi reusit. Insa in starea ei absolut speciala au iesit niste adevaruri despre omul Simona Vintila (ea e colega, prietena, tipa cu masina si fara simtul umorului…s-o vezi ce se va mai supara acum) ( ii trece)

Simona Vintila , dupa cum veti observa si singuri din randurile de mai jos (si daca apasati pe puncte puncte ii veti afla si cv-ul …..) este o actrita speciala, un regizor aparte si un critic desavarsit. Evident ca nu o voi lauda eu prea mult… Am sa las ca munca ei si viitorul s-o prezinte cum se cade. Tot ce voi face este sa va las sa cititi.

Avertizare: In interviul care urmeaza veti cunoaste o tanara care se crede un univers, periculos de sensibila si ingrozitor de adevarata.

Cu cat timp inainte de-a muri s-a nascut speranta?

In acelasi timp cu nasterea universului nostru… personal…

Si din universul tau transpun oaresce idei catre soare?

Uneori da, alteori nu, depinde de cat de puternic e stratul de ozon “interior”.

Cu ce asemuiesti criza?

Cu un prezervativ…esti in siguranta cu el, dar mult mai mare placerea e fara el

Depinde de care parte a prezervativului te afli…

De partea gaurita…

Okkkk…upss…aaaa da, sa ne intoarcem la univers… tu fiind mai stelara, mai cauti steaua norocoasa?

Tot timpul…N-as fi eu daca nu as crede in steaua norocoasa…Naiva innascuta si iremediabil pierduta pt societatea asta pragmatica in care traim

Cineva spunea ca un univers e infinit iar ca omul doar pretinde a fi infinit… Tu cum percepi universul?

Hmmm…depinde de care parte a universului esti… infinit poate fi pt noi visatorii, finit pt ceilalti, telurici, dar adevarul e relativ
divinitatea da masura universului

Te joci de-a teatrul….cand ai de gand sa-l si faci calumea?

Asta e lovitura sub centura? sau provocare?

Porti centura?

Niciodata …imi place aventura…nici macar cea de castitate… stiu sa ma feresc singura de dusmani sau asa cred despre mine.

Ce pisica mea faci de ai intrat in topul blogurilor cu cresteri rapide?

Nici nu am stiut! pe bune? Eu nu urmaresc evolutia mea in presa sau la televizor sau pe net ci doar pe cea interioara.

Asaaaa si sa ne intoarcem cateva randuri mai sus… Te joci de-a teatrul….cand ai de gand sa-l si faci calumea?

Tot timpul doresc sa fac teatru si intotdeauna am privit lucrurile cu multa seriozitate ca lumea…defineste ca lumea… sau mai exact cum face lumea teatru?

Cum arata pentru tine teatrul ideal?

Teatrul ideal e acel teatru adevarat, pt publicul care se afla in sala…adica teatru sincer, lipsit de CLISEE, lipsit de concurenta neloiala intre oamenii de teatru, de premii date intre prieteni etc. Lipsit in general de dorinta de a epata

Lucrezi cu oameni sau cu actori?

Oameni, in primul rand, actorul e o functie indeplinita de un om.

Cum este sa te concentrezi la raspunsuri serioase venite de la un tip neserios?

Groaznic…nu stiu cui sa raspund: omului sau jurnalistului

Sa revenim la universul tau cu specificatia ca vorbim de universul teatral in care te invarti…

Asa…loveste-ma frontal

Na de aici…Cand nu ai parte de energia solara cum iti incarci bateriile?

Stai sa imi aprind o tigara

Stau ce … sa fac..?

Din sucul propriu…celorlalti. Cu greu, ce-i drept, dar nu imposibil.

Dintre: vreau, cred, trebuie, ce alegi? Si de ce?

Vreau si cred, pentru ca nimic nu este obligatoriu, deci trebuie nu exista. Vreau e forta interioara, iar cred este stimulul interior.

O fereastra deschisa in vreme de criza inseamna?

Amandoua dau nastere unui univers de posibilitati inseamna curent, daca mai e deschisa o alta fereastra sau o alta usa.

Cum vezi singuratatea in universul tau?

Ca pe ceva in calea lui altceva… Ma paralizeaza.Nu agreez singuratatea, pentru ca sunt un om sociabil, sau asa cred eu despre mine ma descopar mult mai bine in prezenta celorlalti de mica am stiut ca trebuie sa ma feresc de singuratate.

Ce intelegi prin serios?

Multe…seriozitatea ma intereseaza doar ca atitudine fata de munca depusa. In rest nu o percep decat ca pe opusul jovialitatii si dispozitiei spre comic, sau si ca atitudine fata de o relatie cu oamenii din jur.

Esti o femeie activa care devine inactiva in lipsa activitatii…cum te suporti?

M-am ferit intotdeauna de acea seriozitate care se suprapune cuminteniei. Pai nu ma suport…de unde ai dedus ca ma suport?

Pai iti porti trupul peste tot. O oarescare toleranta de suportabilitate exista…

Cand eram mica mama ma compara intotdeauna cu prietenii mei si imi afisa clar dorinta ei de a fi ca prietenii mei…si asta nu am putut intelege niciodata…cred ca de atunci am inceput sa nu ma mai suport. Nu am cum sa nu imi port trupul, pentru ca sunt inca vie!

Ok pentru ca nu am starea necesara s-o fac eu… cum te-ai descrie?

Nicicum…e obligatoriu? parerea noastra ca si indivizi trebuie corelata cu parerea celorlalti despre noi si rezulta o imagine completa despre noi.

Arunci cu etichete pe tine de ma faci curios…. cum vezi tu ce se intampla in jurul tau?

Din pacate vad prea bine, in ciuda dioptriilor si chiar cred ca as fi putut fi un bun psiholog, daca ascultam de profesorii mei si ma aruncam in acest domeniu.

Cand te vezi fosta si cand te vezi viitoare?

Studiez la milimetru orice gest sau cuvant tot timpul dar nu inseamna ca imi place ceea ce vad…sau ma vad…

Nu ti se pare ca te eschivezi prea mult de la a raspunde ?

Pai mai intreaba-ma o data…

Cum te descurci cu celebra intrebare de ceeee?

Ma distreaza, pentru ca am auzit de multe ori raspunsul “teatral” da bine. Pe de alta parte este o intrebare care tine de un anumit progres spiritual. Deci are conotatii pozitive … daca acest de ce este doar o intrebare tampita atunci ma enervez si dau raspusuri evazive.

Ce ti se pare mai ofertant expresionismul sau impresionismul?

Hmmm…care e al treilea?

Neonazismul?

ei na
Adica stau sa-mi screm creierii si tu…
ei na

Ei na ce?

Na… na

Ok

Cu multumiri pentru rabdarea pe care ati avut-o citind tot interviul acesta si totodata sperand ca mai cititi si randurile acestea va las si ne auzim si maine. Sau nu.

Avertizare2: In interviul care va urma o veti cunoaste pe adevarata urmasa a lui Hitler.

In liftul Realitatii

Aflat intr-o reala criza de cafea, grabit sa ajung si eu macar odata la timp la job, plec de acasa fara sa beau miraculosul elixir al trezirii.

Fara licoarea magica tot ce se intampla in jurul meu ramanea acolo, undeva departede mine, deoarece starea mea de somnolenta acuta impiedica deseurile acustice sa-mi polueze somnul.

Ajung la serviciu dupa deja binecunoscutele 90 de minute cu mijloacele de transport in comun, intru in cladire, prind liftul, patrund in el impreuna cu o domnisoara, usa se inchide…

Nici nu se pune in miscare liftul ca tipa trage de usa si blocheaza liftul…

Se uita la mine si ma intreaba: Si acum ce facem?

Eu ma uit inspre ea si ii raspund logic: Apasam pe bumb si pleaca singur…

Ea: Dar ce facem?

Eu: Mergem mai departe

Ea: (inchizand usa si apasand pe bumb) Fie, mergem mai departe… Speram sa ai mai multa imaginatie….

Eu: …

Ce naiba sa mai spun am ramas perplex… Sincer am scris-o rapid, nu e inflorita si culmea e reala… Acum degeaba mai beau cafea… am mers mai departe…

Interviu cu un Tzepos in mirosuri de friptura

O lipsa totala de inspiratie m-a impins spre creatie. Si anume sa fac ceva de unde nu e nimic sau din contra e prea mult. Interviul ce urmeaza s-a nascut gratie yahoo mesengerului caruia ii multumim pe aceasta cale.

Ciine esti?

Mi se spune Teposu. Din cauza blogului. Momentan e soft dar curand ma voi lua de par cu “marile stalactite ale teatrului”. De exemplu madama  Modreanu…

AM inteles. Nu va este teama ca aceste stalactite care sunt adevarati stalpi ai pesterii se vor putea supara?

Or fi, nu zic nu, pentru aia pe care ii protejeaza… Cum pentru mine nu exista pestera, mi se rupe de stalactite, daca imi permiti…

Ce parere ai despre cei aflati in suferintele creatiei si asteapta de la tine putin mai multa toleranta decat tepi?

He he he… Pai toleranta au peste tot. Tepii sunt mult prea rari

Ieri ai scris despre Tabu. Esti un tip Tabu sau doar vrei sa pari?

In teatru nu ar trebui sa existe Tabu… Romanii sunt genul de oameni care dau cu piatra… dar macar aici nu ar trebui sa se intample asa… De ce sa nu ai voie sa faci orice traznaie… Poate unuia o sa-i placa, dupa mai vin 2 si tot asa.. Chestiile astea ostracizante de tip: “ori ca mine ori nu”, ma scot din minti… Vreau sa traiesc clipa cand in Romania vor fi teatre porno… ca voyeuristi sunt destui. He he he… Sa nu ma intelegi gresit… Porno nu e Teatru! E doar un exemplu. He he he

Ce inseamna arta timpului pierdut pentru tine?

Cam tot ce se intampla acum in teatru. Se bate pasul pe loc pe ceva ce in Europa a ars acum cateva zeci de ani. Cu mici exceptii bineinteles.

Daca ar trebui sa definesti un festival cum l-ai defini?

Festivalul National de Teatru Nou cu Mai Multi Selectioneri. He he he, dar la noi e inca un ideal.

De ce ai parul rosu?

Parul Rosu e Brand-ul meu ca si Tepii

Teatru, teatru, teatru da despre altceva mai vorbesti?

Ooo da! Despre Miile si Milioanele de Blesteme pe care trebuie sa le rostesc zilnic pentru ca in tara asta NIMIC nu merge cum AR TREBUI

S-a vorbit in Casa Presei ca ai fi micul evreu. De la ce vine aceasta afirmatie?

(sa pui buie dupa tre, chiar daca e interviu online)

Eeeee asta e alta problema a romanilor, cum e unul mai rasarit ba trebuie sa fie evreu, ba trebuie sa fie gay, ba trebuie sa aiba p*** mare… Ma rog, frustrari nationale

Consumul excesiv de tutun si alcool iti folosesc la ceva in actul de creatie teatral?

Mie mai putin, dar actorilor cu siguranta! Si-ar lua numai scaune dupa ceafa daca n-as mai fuma… si visele scenice ar fi mai gri daca n-as bea.

Ce mai vrei sa te intreb?

Nimic

Nimic?

Oricum o sa isi smulga cronicaresele care se dau mari criticarese suvitele de par pe care si le-au implantat…. ce mai vrei? nu e de ajuns?

Ba da… restul e tacere. E mai sanatos in felul acesta evitam aventurile in epoca de aur