CASA PRESEI LIBERE: FABRICA MEDIA CONTROLATA

Joi, 22 Octombrie 2009, 19.00

Forma si functia – doua concepte mereu la indemana cand judeci o cladire din punct de vedere conceptual. Felul cum e proiectata, felul cum e utilizata. Se mai adauga sfera publica si comportamentul uman intr-un cadru profesional delimitat. Se adauga si puterea ideologiei in diferite momente istorice, puterea de a impinge societatea intr-o anumita directie, chiar prin intermediul unui proiect arhitectural, sau cuvinte precum „control”, „ordine” si „joc”. Daca te asezi in fata imensei cladiri a Casei Presei Libere, ridicata la marginea centrului Bucurestiului, aceste instrumente conceptuale – si multe altele – pot fi folosite pentru explorarea identitatii sale, insa e putin probabil ca ele sa ofere vreo explicatie asupra semnificatiei ei esentiale. Prea multe se petrec in interiorul cladirii, prea multe s-au intamplat de cînd a fost construita.

„Fiecare cladire este perceputa ca o realitate concreta”, scrie arhitectul Thomas A. Markus. Mirosurile si zgomotele, scarile care duc intr-o parte sau alta, chipurile familiare si nefamiliare – totul reprezinta o experienta unica. Atunci cand cineva incepe sa eticheteze cladiri (cum e cazul cu „Casa Scanteii” sau „Casa Presei Libere”), inlocuieste o realitate complexa. Numele, comentariile, analizele, impreuna cu fotografiile si planurile, sunt texte ce nu reusesc sa reproduca realitatea bogata a cladirilor si „in primul rand experienta unica a existentei inauntrul unui spatiu, laolalta cu alti oameni”. Astfel, insusi numele acestei cladiri masive si greoaie, Casa Presei Libere, contine un grad de fragilitate inevitabila.

Un teritoriu atat de meticulos controlat de o singura tabara, asa cum a fost Casa Scanteii in anii comunismului, nu putea oferi prea mult spatiu de manifestare caracteristicilor individuale. Pe atunci repertoriul elementelor producatoare de semnificatie din cladire era, probabil, mai redus decat astazi, relevand o relatie mai stransa intre forma si functiune. Post-socialismul a pus la indoiala insusi conceptul de semnificatie, evidentiind mai ales neincrederea in unele mari naratiuni, laolalta cu un anumit grad de dezordine creatoare si cu alunecari de sens. S-au adaugat noi straturi.

Urban Larssen este doctorand si lector asistent in antropologie sociala la Universitatea din Stockholm. A fost reporter pentru mai multe ziare suedeze. In prezent lucreaza la o teza despre jurnalismul din Romania si conexiunile cu activismul global pentru libertatea de exprimare.

Prelegerea este parte a proiectului “Exploring the Return of Repression”, curatoriat de Razvan Ion. Expozitia poate fi vizitata pina pe 22 noiembrie 2009, la PAVILION UNICREDIT.