Ce face un peste in noroi? Supravietuieste…

De fiecare data cand intru aici ma simt acasa. Si de fiecare data cand scriu ceva, cand scot franturi de ganduri, suficient cat sa-mi stimuleze memoria cu privire la evenimentele trecute ma face sa-mi reancarc bateriile din descarcarile anterioare. Iar gandul ca cineva citeste ma face sa ma simt in fata unui bun prieten caruia ii povestesc nebuniile mele si el (pentru ca-mi este prieten) nu ma judeca ci incearca sa ma ajute cu tacerea lui si cu ascultatul. Cat de greu este sa mai gasesti pe cineva care sa te asculte cu adevarat… Stiu ca exista psihologi, dar ei nu asculta de multe ori tu vorbesti si mintea lor e pe alte carari… si apoi cine mai are timp de ascultat… toata lumea deabea mai are timp sa vorbeasca…

Intr-o zi de martie am inceput sa muncesc la propria asociatie, ONG, bla bla. E o poveste luunga prin ce am trecut si inca nu e gata asa ca nu imi voi pierde timpul detaliind, cert este: sa nu credeti nimic din ceea ce vi se spune despre cat va dura sau cat va costa la final sau cel mai important cati bani se vor pierde din cauza unui sistem defectuos din care nimeni nu este de vina, poate doar Dumnezeu. Cand am fost sa depun plangere la presedintele Tribunalului secretara mi-a tipat ca ea nu are nici o vina ca eu am ales sa fiu in Romania si ca nu am decat sa astept… si astept de aproape doua luni, culmea, sa mi se redacteze o sentiinta care este data, publicata pe net… Dar sa privim in ansamblu vom avea primul centru cultural cu tematica LGBT, iar eu ca si presedinte va trebui sa-l pun pe picioare. Chiar nu inteleg de ce imi plac lucrurile complicate, de ce in loc sa imi fac un ONG despre spalarea banilor pentru a igieniza populatia sau un ONG pentru intalnirea tuturor veteranilor tepari, o chestie banala la care pana si Guvernul ar contribui cu fonduri eu imi aleg ceva absurd. Poate pentru ca ma reprezinta si pentru ca in acest mod ma voi exprima asa cum simt eu…

Nici nu a aparut ONG-ul ca deja s-a si aciuit o persoana ce se autointituleaza mare activist LGBT de afara, ne-a trimis un email prin care ne-a anuntat ca e in tranzit prin Romania si daca o putem ajuta 2-3 zile cu cazarea, la un motel sau ceva, am dus-o acasa la o prietena, am cazat-o acolo am facut pe bucatarul, am fost ospitalier, cred prea ospitalier ca acum are aproape o saptamana si nici o intentie de a pleca.Mai mult zilnic are tendinta de a-mi spune ce sa fac pornind de la a o pune presedinta de onoare pana la tot felul de oameni politici pe care sa-i abordez ca sa schimbe legi lucru ce chiar nu ma intereseaza. Am fost politicos, deja sunt isteric si in curand se va auzi de primul ONG LGBT care arunca in strada un activist, noi vom fi aia… Macar vom fi primi la ceva.

A reusit intr-un timp extrem de scurt sa ma convinga de cat de mult o intereseaza inexistenta comunitate LGBT prin buzunarul ei… Si uite asa pe langa critici de teatru corupti care oricum nu au cum sa inteleaga de ce sunt corupti pentru ca insasi coruptia a devnit un sistem si prin urmare li se pare normal si acesti “activisti” au ingrosat lista persoanelor cu care nu mai vreau neam sa am de-a face.

Am inceput deja munca la viitoarele proiecte, pentru trupa de teatru sunt deja 15 oameni, unii extrem de interesanti, lucru ce ma entuziasmeaza si ma face sa ma comport ca un copil. De la HIV, autism pana la prostituati trupa va contine de toate si culmea va fi absolut special. Sunt curios cu cati voi ramane dupa etapa de ateliere…

Deci pe scurt sunt pe drumul in care ma voi renaste, in care experienta mea alaturi de a colegilor mei Ingrid si Daniel va da nastere la un experiment extrem de interesant si unic pe piata din Romania. Lucram deja la site: www.Act-Q.org , acolo vom posta toate stirile in curand. Cu alte cuvinte inca traiesc si ma zbat in aceasi mocirla ca un peste in noroi… Noroc ca mai pot visa… cred ca sunt un norocos si eu habar nu am… Inca mai cred ca mai sunt intreg la cap dar cu atata lume dusa in jurul meu imi ridic mari semne de intrebare si despre asta.