Vesti proaste de dimineata…

Nu este sanatos pentru mine sa ma bag in treburi politice sau administrative. Ma tulbura, turbeaza si, de ce nu, ma fac sa-mi doresc din tot sufletul sa plec din aceasta tara. Pseudo-Premierul Poc, in disperarea ce l-a cuprins nevoit fiind sa anunte masurile de austeritate cu care va zdrobi marea masa a populatiei, arata cu degetul la celelalte tari ale Uniunii Europene, incercand sa se apere in neputiinta lui de “sacalii” ce dezinformeaza poporul.

Este adevarat ca si in alte tari s-au aplicat masuri de austeritate, (fie vorba intre noi cu strictete si fara sa ia de la unii si sa-si bage lor cum in atatea cazuri ni s-a prezentat sub umina  ochilor, cazuri de care alesii neamului sunt trasniti instant de amnezie) in schimb au suplimentat fondurile pentru cultura. In acele tari de care miniatura de la Victoria ne vorbea, alesii s-au gandit ca oamenii au nevoie nu de stres ci de relaxare si implicit de cultura.

Ce se intampla la noi se stie si printre inundatii, calamitati naturale mai avem si calamitati produse de neputiinta unor nevolnici ce tin cu dintii de scaunul (care sunt sigur ca este absolut inconfortabil) domniei.

Un efect al ordonantelor comandate cine stie pe unde, caci prin ineptiile lor numai pentru populatie nu sunt, ajunge sa pericliteze inclusiv institutiile de cultura din Romania. Exemplul fiind orasele unde sunt mai multe institutii de cultura sub egida unei primarii.

“Teatrul German din Timişoara – în pragul desfiinţării?

Prin recent adoptata Ordonanţă a Guvernului nr. 63 / 2010 se stabileşte numărul maxim de posturi ce pot fi încadrate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, iar de această măsură ar putea fi afectate şi instituţiile de spectacole aflate în subordinea autorităţilor locale. În contextul în care Municipiul Timişoara finanţează patru astfel de instituţii – Teatrele German şi Maghiar de Stat, Filarmonica „Banatul“ şi Casa de Cultură a Municipiului – noul act normativ ar putea avea efecte deosebit de grave asupra activităţii sau chiar asupra existenţei Teatrului German de Stat Timişoara.”

Sursa: Teatrulgerman.ro, si Simonavintila.wordpress.com

Dupa cum spuneam nu-mi face bine sa ma amestec in asa ceva absolut deloc… Asta e defectul de a-mi forma un obicei in a citi presa matinala.

Caricatura imprumutata de pe site-ul: Caricaturi.ro

Scrisoare deschisă, către Ministrul Culturii și Patrimoniului Național, Kelemen Hunor

Am primit pe email aceasta scrisoare si nu m-am putut abtine sa nu o pun pe blog… Oare de ce ?

“În urma întâlnirii avute în luna ianuarie 2010 am crezut în bunele dumneavoastră intenții. Vă scriem acum să ne cerem scuze pentru că am greșit fundamental. Când ați refuzat punerea în legalitate a Administrației Fondului Cultural Național prin numirea unui director în baza legii și a competențelor profesionale, am crezut ca e o întâmplare. Ați finanțat Festivalul de Teatru de la Sibiu cu o sumă de bani publici, mai mare decât bugetul Fondului Cultural Național și ați ținut un discurs mândru de acest lucru. Apoi, AFCN a alocat bani unor coruri pastorale pe post de artă contemporană. Deja ne-am convins că răspundeți cererilor de partid fără nici un fel de dorință de a lucra pentru cultura contemporană. Pentru toate acestea nu mai sunt scuze și nici măcar nu le putem privi ca gesturi iresponsabile. Sunt pur și simplu decizii politice, amputate moral și demne de dispreț.

Cultura românească s-a încâlcit în dorințele și frustrările unor oameni care nu mai întrețin de multă vreme calitatea de oameni de cultură. Cultura românească este aservită intereselor meschine ale unor politicieni de catifea, iar refuzul susținerii evenimentelor importante cu rezonanță internațională este o dovadă cât se poate de vie a faptului că Ministerul Culturii devine un element iresponsabil în salvarea morală și culturală a societății românești. Antrenarea MCPN în diverse acțiuni “culturale” fără nicio valoare, fără vizibilitate și care aduc deservicii pe plan internațional ne arată încă o dată că de 20 de ani la conducerea acestui minister s-au perindat politruci și politicieni cu viziuni meschine, înguste, șubrede moral și cultural.

A sosit vremea schimbărilor dramatice, domnule ministru, fiind timpul să înțelegeți că ministerul pe care îl conduceți nu a facut decât să distrugă orice act cultural de calitate iar proiectele susținute de instituția pe care o conduceți ne fac subiect de glumă pe plan internațional. Este timpul sa începeți să înțelegeți că trebuie să vă concediați personalul incompetent și, dacă nu sunteți în stare să conduceți acel minister într-un mod care să facă cinste culturii românești, atunci fiți moral și dați-vă demisia sau cereți Guvernului României desființarea MCPN.

Cu părere de rău vă anunțăm prin prezenta scrisoare deschisă că organizația noastră, considerată una dintre cele mai importante din Europa, înzona de artă contemporană, a decis totodată, pe lângă boicotarea oricărei activități și strategii a AFCN – o instituție laică condusă de un cleric, prins în metehnele politicianiste și pus în funcție pe baza criteriilor algoritmilor politici și nu pe baza competențelor manageriale, ilegal aflat în funcție – am decis și retragerea din orice fel de parteneriat cu Ministerul Culturii și Patrimoniului Național – responsabil direct de distrugerea culturii românești, promovarea non-valorilor și manelizarea tuturor actelor de creație responsabile, până când în funcția de ministru nu va fi numită o persoană competentă, interesată de cultura românească, iar funcționarii de acolo nu vor fi demiși în masă.

Situația de criză prin care trece astăzi România nu este o scuză, ci o acuză. Suntem aici și acum, în această situație, pentru că această țară a fost prădată timp de 20 de ani de infractori care trag sforile politicii românești, iar MCPN nu reprezintă o excepție. Lipsa fondurilor pe care o invocați ori de câte ori vi se cere ajutorul în susținerea unui eveniment important este o minciună atât timp cât găsiți bugete uriașe pentru prietenii politici și pentru festivaluri de teatru gen Sibiu sau alte manifestări hilare.

Sute de mii de euro sunt cheltuite pe acte așa-zise culturale, iresponsabile și de proastă calitate, iar întreținerea stufosului aparat birocratic din MCPN, a nepotismelor și a tuturor consilierilor care își susțin familiile din bani publici este de neiertat.

Am devenit prizonierii unui sistem putred, inapt și incapabil, iar singura soluție pe care o avem la abuzurile dumneavoastră și ale angajaților MCPN, este aceea a nesupunerii și a blamului complet.

Ministerul Culturii este o rușine pentru cultura românească.

Speram ca dumneavoastră personal să faceți diferența. Nu ați făcut asta, ci ați perpetuat situația. Mai mult, ați păstrat în minister pe cei mai incompetenți consilieri și funcționari.
Vă sfătuim să demisionați de urgență împreună cu toți cei care vă înconjoară. E mai cinstit.

Toți politicienii din ultimii 20 ani din România vor ajunge la coșul de gunoi al istoriei.
Faceți un efort domnule ministru și nu vă urmați colegii.

Echipa
BUCHAREST BIENNALE – Bienala Internațională de Artă Contemporană București
PAVILION – journal for politics and culture
PAVILION – centrul pentru artă și cultură contemporană

Eugen Rădescu
Răzvan Ion
Simina Neagu
Andrei Crăciun
Silvia Vasilescu
Ioana Nițu”

Mircea Morariu: Sunt prea mulţi nechemaţi care au diplome de actori şi regizori

Mircea Morariu, critic de teatru, profesor universitar, câștigător al premiului pentru critică teatrală, acordat de AICT (Asociaţia Internaţională a Criticilor de Teatru) povesteşte pentrucotidianul.ro despre societatea noastră, românească şi teatrul pe care şi-l “merită”, la 20 de ani după câştigarea a ceea ce ne-a plăcut să numim libertate. De expresie, măcar.

Vezi articolul integral pe: cotidianul.ro

Un gând de bucurie şi o urare de La Mulţi Ani!

Revelionul, o noapte de tranzit, o noapte de bilanţ între vechi şi nou, întâmpinată cu bucurie sau tristeţe, acompaniată de prieteni sau de singuratate, este noaptea în care speranţele pentru un viitor mai bun sunt încurajate de focuri de artificii şi sticle de şampanie.

 După un an zbuciumat, în care isteria unui cuvânt a provocat o criză profundă, în care oameni şi-au pierdut slujbe, sănătate sau chiar apropiaţi, această noapte ar trebui să ofere o doză de optimism. Dar oare va oferi?

Magia acestei nopţi este păcat să fie uitată din cauza grijilor cotidiene. Bucuria pe care, nemotivat sau motivat, o simţim ar trebui lăsată să se manifeste; teama pentru ziua ce va urma acestei nopţi ar trebui ignorată, măcar pentru o noapte. De ce? Pentru ca noi suntem mai importanţi decât problemele noastre. Noi suntem cei care facem Revelionul şi nu Revelionul ne face pe noi.

Vezi articolul integral pe: cotidianul.ro

Azi am luat plasa

Dintre sute de catarge

Care lasă malurile,

Câte oare le vor sparge

Vânturile, valurile?

Astazi mi-e pofta de mezeluri de porc de la mine de acasa… din Banat.

Mi-e dor de casa. De fiecare data cand se impute treaba mi se face un dor teribil… Astazi am primit plasa de la Cotidianul. Nu una ci chiar doua. Inca nu stiu daca sunt somer sau nu… Doar zvonuri. Ma simt ca Basescu la numaratoarea voturilor. Multi din redactie ma intreaba ce se va alege de ei… Inca nu vor sa accepte ca doar ma numesc Vantu si atat…

Dintre pasări călătoare
Ce străbat pământurile,
Câte-o să le-nece oare
Valurile, vânturile?

Am asa o stare de nostalgie… redactia e goala, putinii ziaristi stau si se ocupa de probleme gen salarii compensatorii, Craciun esuat, etc…

De-i goni fie norocul,
Fie idealurile,
Te urmează în tot locul
Vânturile, valurile.

Seful meu sau mai bine zis unul din sefii mei nu stie nimic inca despre viitorul meu in companie si vorbeste cu un alt sef care e tot langa mine pe mesenger. E ironic, eu ma aflu chiar la mijloc.  Cum Dumnezeu de cad tot timpul la mijloc?

Nenţeles rămâne gândul
Ce-ţi străbate cânturile,
Zboară vecinic, îngânându-l,
Valurile, vânturile.

Insa in horoscop mi se spune ca la anu voi conduce popor. Asa ca de la anu cine e peste sa se astepte sa conduca si daca mai se cheama si Vantu va conduce si pestii care conduc…

Neintelese imi sunt gandurile…

A fi sau a nu fi Gropar al Cotidianului?

Ce ironie sa te numesti Vantu si sa fi groparul Cotidianului lui Vantu… Astazi se anunta cu surle si trambite inchiderea definitiva a ziarului. La serviciu oameni sunt pregatiti de sarbatori cu un imens sut in fund.  Voi face o scurta trecere in revista a blogurilor sau a agentiilor de presa, caci viitorul nostru se afla intai acolo.

Acum cateva minute (16.25) s-a incheiat sedinta de la Cotidianul, iar Nistorescu le-a spus subalternilor ca din pacate nimeni nu poate plati datoria firmei de 350.000 de euro si ca va fi greu sa le ofere salarii compensatorii, avand in vedere ca Poligraf este in insolventa. Maine este ultima zi de lucru a angajatilor de la Cotidianul, iar miercuri are loc ultima sa aparitie.

Ziarul Cotidianul, editat de Grupul Realitatea-Caţavencu, va fi închis temporar, Mihnea Vasiliu, director divizia Quality a Grupului, precizând pentru MEDIAFAX că publicaţia nu se închide, ci se ia o pauză până la găsirea unui investitor.

Sincer nu prea imi gasesc cuvinte sa fac comentarii acide…

Astazi m-a sunat seful meu sa confirm participarea de la party. Trebuia sa fie party-ul de Craciun, nu priveghi… Viata merge, cum trebuie, inainte, cine sunt eu sa privesc inapoi… Asa ca pentru toata lumea sper sa fie bine…

Maine eu ar trebui sa urc pe net ultima editie printata a acestui ziar…

Cand Vantu vorbeste se simte

Nu este nici o noutate. Stiam cu totii. Ni s-a spus. Am fost anuntati ca intr-o zi de Decembrie ziarul se va inchide. Nu a crezut nimeni. Sau mai bine zis nu a dorit nimeni sa creada. Dupa o vara in care am vazut oameni distrusi astazi vad si finalitatea povestii.

Teoretic acum ar trebui sa se munceasca. Toti stau. Si toti asteapta. Urmeaza o sediinta care va veni in urma unui email sec de concediere.

A fost si sediinta… Ni s-a tradus mailul. Ciudat il intelesesem cu totii din prima.

Jos, in studio, se dicuta politici iar sus oamenii sunt panicati, livizi, vorbesc la telefoane…

Nu-mi place si nu cred ca ar putea sa placa cuiva.

Sincer, mi-as dori mai mult ca oricand ca nu doar sa ma numesc Vantu ci sa am si posibilitatea de a face ceva. M-am intrebat daca as prelua ziarul. Evident daca as avea bani . De ce trebuie sa fie daca…  Asta e.. L-as prelua, dar cum nu am bani si sunt cu mainile legate nu am ce face. Nu cred ca nu se mai poate face nimic. Ce cred e ca nu se vrea. De ce? Vom vedea… Momentan vad doar Realitatea…

Scuze pentru greseli, le voi corecta mai tarziu

Update: Un coleg a facut infarct, este la urgente se pare ca va fi bine…

Manipulare publica

Azi am aflat ca: Basescu e un terorist, imparte banul public romanilor pentru al vota si ca este un pericol public.

Geoana: Atentioneaza ca Basescu este un om rau care da na na, lumea trebuie sa-l urasca si sa-l creada pe el.

Posturile de televiziune: se contrazic in ciuda inregistrarilor ce pot sta marturie si chiar il sprijina pe fata pe Geoana aruncand cu rahat in Basescu.

Clasa politica: trage tare ca deh e ultima zi cand se mai poate face si pe fata ceva, de maine doar pe la spate vor aparea informatii. Tot ei au impresia ca suntem total cretini si se comporta cu noi ca atare.

Nu incetez sa ma minunez cate lucruri au aparut in ultimile zile. Acuzatii grave , privite cu superficialitate si raspunzand cu minciuna ca apoi cand sunt prinsi sa spuna sec asa si?

Incep sa inteleg de ce m-a trimis femeia de la turul intai sa votez la aeroport….

Rog sa retineti : Nu suntem prosti, cretini, idioti. Nu ne mai sfidati, jigniti cu porcariile voastre. Iesiti la o bere, mintiti-va unul pe altul, bateti-va da lasati-ne. Si cand te gandesti ca si luni e o zi…

Directorul de la Cotidianul, un exemplu al realitatii cotidiene

Imi place sa numesc tot ce se petrece in ziua de astazi si cea de ieri si cea de maine, sclavagism contemporan. Este o forma in care te nasti Foarte multi nici nu constientizeaza acest lucru. Unii, pe parcursul vietii, reusesc sa-si rascumpere libertatea. Unii cu bani, altii cu inteligenta, cert este ca devin, intr-un fel sau altul, stapani de sclavi.  Frumoasa este si trecerea de la un statut la altul. Majoritatea, odata ajunsa in partea cealalta constientizeaza necesitatea de a avea sclavi. O necesitate care lor le asigura libertatea.

Desigur, nu e nimic nou sub soare. Astazi nu o mai numim sclavie ci in forme cat mai comerciale cu putinta.Astazi nici nu  mai conteaza aceste mici amanunte.

Esti liber pentru a fi sclav. Sclavul lui x sau al lui y, cu siguranta sclavul cuiva.

Un coleg de-al meu de la Cotidianul a facut o inregistrare in care nu face altceva decat sa intareasca ce am zis eu mai sus, intr-o forma cat se poate de simplu de citit si receptat. (Trebuie ascultata inregistrarea. E culmea realitatii)

Interesant e ca tot el este de vina pentru ca s-a trezit dupa 4 luni de munca fara contract, el stiind ca are. Cum dupa o perioada insemnata in care trebuia sa acopere haosul din departamentul economic unde doar 2 oameni ce trebuiau sa umple un ziar si site-ul lui aferent. Evident atunci era vazut un jurnalist serios, bun si culmea, talentat iar acum este aruncat la cos ca un rahat…

Si toate pentru ca omul avea impresia ca e liber… liber sa-si exprime o opinie, liber sa-si faca meseria.

Din pacate situatii similare sunt in toate domeniile si la fel de evident este cum vinovatii sunt pagubitii.

Ce poti face in asemenea cazuri? Sa te retragi in varf de munte, cum a facut un alt coleg de redactie? Sa te sinucizi, cum au facut atatia oameni? Sa iei masuri? Dar ce masuri? Eu cred ca … nu poti face nimic. Acum s-a iscat un mic val in marea asta nesimtita, cu siguranta, fara nici o urmare.

Si culmea, avem o campanie electorala… Ce facem cu ea? Dezvoltam turismul. E un subiect care m-a dezgustat, impreuna cu multe altele…

Asadar, sclavi din Romania, pe 1 Decembrie, cand vom sarbatori ceva ce nu mai e demult o tara, dati mana cu mana si beti pana cadeti sub tancurile care se vor perinda pe bulevarde.

Gheorghe Dinica o afacere de succes pentru presa?

De cateva zile ma izbesc stiri despre Gheorghe Dinică, despre starea critica in care se afla, daca e mort sau nu, daca va mai trai sau nu, etc. E normal, mi-am spus, este un Maestru al teatrului romanesc, cunoscut, valoros, etc.

Apoi au scapat prin blogosfera cateva farame de articole gata fabricate in care i se anunta decesul. In caz ca se intampla sa nu rateze ocazia de a fi primii. Fiind un maestru, este o afacere buna. Ma intreb insa,cum de casele de pariuri au scapat aceasta ocazie? Este la fel de curios cum presa nu numai ca speculeaza dar parca si isi doreste sa se intample o tragedie, doar va iesi un subiect lacrimogen, savuros, pe placul oamenilor, vesnic insetati de sange.

Am intrebat si eu: daca publicul este atat de insetat de a afla vesti despre marii artisti ai acestei tari, de ce nu-i promovati mai des?

Raspunsul venit a fost ca nu se vand, nu mai sunt la moda, chestiile bune, reusitele nu atrag vizionari/audiente.

Deci dupa logica mea banala, oamenii au ramas insetati de sange dar afirma ca sunt satui si ca numai asta vad la televizor, nu isi doresc chestii pozitive si vor sa-i vada morti pe toti idolii lor asta le-ar da satisfactii multiple.

Mi-aduc aminte ce afacere banoasa a fost decesul maestrului Stefan Iordache. Au iesit carti cu sau despre el, stiri super vandute, etc.

Va dati seama ce ar insemna decesul maestrului Gheorghe Dinica?

Cred ca in curand ne vom vana artistii si ii vom conserva ca in fiecare toamna sa avem cate unul-doi. Afacerea trebuie sa continue nu?

“Yorick” un raspuns la intrebarea: A fi sau a nu fi?

O noua revista de teatru s-a lansat pe piata Online din România. Vestea, nu poate decat sa ne bucure, tinand cont ca totul in ultima vreme e contaminata de virusul anului 2009 si anume Criza. Public mai jos comunicatul de presa necenzurat cum imi doresc sa fie si cronicile lor. Le doresc ani multi, cronici care sa schimbe fata culturii din Romania si de ce nu subiecte cat mai interesante.

Editura Nemira lansează în format online, revista săptămânală de teatru “Yorick”, coordonată de criticul Monica Andronescu, ce poate fi vizitată la adresa http://yorick.ro/. Studii, opinii, discuţii despre fenomenul teatral, cărţi de teatru, istorii despre oameni care au urcat odată pe scenă şi ale căror roluri au început să se scufunde în uitare, reportaje şi interviuri sunt câteva dintre rubricile pe care vi le propunem săptămânal de acum înainte… Nu lipsesc “Critica criticii” şi o “Anchetă” în care Yorick îi provoacă la dialog pe oamenii din teatru. În primul număr, la masa de discuţii am invitat doi actori, Maia Morgenstern şi Marius Manole, un regizor, Victor Ioan Frunză, şi un scenograf, Adriana Grand.

Teatrul e o poveste, iar poveştile trebuie povestite. Şi, cum asta am simţit că lipseşte în ceea ce se cheamă astăzi critica de specialitate, noi, o echipă de teatrologi şi filologi pentru care teatrul este de ani mulţi un „love story”, vom încerca în „Yorick” să oprim în loc istoriile sculptate în efemerul scenei şi, aşa cum spuneam, să stăm la poveşti despre teatru…

Critica, în acest moment, se axează în cea mai mare parte pe cronică, una de verdict, în care cronicarul îşi arogă drepturi de mic Dumnezeu. „Yorick” vrea să vorbească şi despre altceva, să coboare cronicarul pe scenă şi în sala de teatru. De ce „Yorick”? Nu pentru că numele lui semnifică veşnicul „vanitas vanitatum” căruia ne supunem cu toţii şi căruia teatrul i se sustrage totuşi, în ciuda atât de pieritoarei sale „materialităţi”. Ci pentru că Yorick este marele personaj absent al tuturor timpurilor. Cel care este şi nu este. Cel care e dispărut, dar trăieşte. Cel care te face cu un ochi să plângi şi cu celălalt să râzi. Începând de astăzi vă dăm întâlnire în lumea virtuală a bufonului lui Shakespeare să-i golim împreună “tolba nesecată de ghiduşii şi neţărmurită-nchipuire”.

Cu cine ? De ce? Votezi?

Deja m-au acaparat colegii, cunostiintele sau necunostiintele cu celebra deja si inutila intrebare: Tu cu cine votezi? Singurul raspuns plauzibil pe care il gasesc este: Cu toti.

Mi-as fi dorit ca in peisaj sa gasesc cateva fete noi, necunoscute, care sa-mi redea speranta. De fapt ma tot intreb ce asteptari avem de la ei? Poate ca sunt prea mari. Poate ca alesii, si asa destul de reprezentativi pentru ce se intampla in Romania, isi fac cu prisosinta treburile. Noi in schimb uitam sa-i apreciem. Pentru o Romanie adormita avem alesii adormiti. Pentru o Romanie inculta, Slava Domnului, avem alesii inculti. Pentru o Romanie corupta ne-am ales niste flamanzi care ne dau si lectii ( deci sunt buni). Pentru o Romanie de vanzare am ales prost alesii caci de vandut au vandut tot dar foloasele nu noi le-am vazut.

Ca presedinte ce draci sa faci…. Nimic daca vrei sa fii reales sau faci ceva, indiferent daca e bine sau rau, daca vrei doar un mandat.

Artistii cu cota se imbulzesc pentru a intelege si ei ceva din campania asta, ca nu se stie ce urmeaza; cei tineri se baga la lipit afise, 2 luni au job. Artistii institutionalizati muncesc dupa cum vrea guvernarea. Politica isi va reveni din amnezie si va descoperi utilitatea artei.

Toate puterile statului lucreaza: presa la a defaima pe unul sau pe altul in functie de parteneriatele incheiate cu diferitele partide, biserica scoate moaste la pupat pe unde se perinda toti candidatii facandu-si baile de multime, evident bagandu-se in fata, sfidand multimea adunata sa beneficieze de minuni gratis.

Toti isi vor aminti in aceste luni de batrani, ii vor vizita, le vor promite pensii pe care soarta nu va dori ca ei sa le primeasca si, in general, se va da vina pe contracandidati pentru neajunsurile fostei guvernari.

Filialele judetene fac concurenta in a umple case de cultura cu oameni de prin judet, mari fani inflacarati ai liderului lor. Uneori aceeasi fani se duc si la celelalte partide ca de regula la chestiile acestea mai pica cate ceva, un fursec, o maslina sau, daca candidatul umbla cu Euro in maini, poate chiar si o pensie…

Timp de doua luni se va trai si respira pentru ca o mana de oameni, incapabili sa-si castige un loc al lor in fruntea tarii, sa razbata prin aceasta curvasareala. Lipsa de imaginatie ii impinge sa copieze metode din trecut sau de la altii.

Fascinanta este nonsalanta cu care iti arunca replica: “Asa si ce daca am facut?” Uluitoare sunt acuzatiile la adresa celorlalti tinute la saltea si nefolosite la a face un bine tarii ci ca arme pentru ce va sa vina…

Unii si-au facut site-uri de campanie, altii bloguri; tineri entuziasti se ocupa sa le umple de informatii exemplare despre succesul nemaipomenit al candidatului lor. Evit sa dau linkuri pentru a nu face reclama unuia in mod particular.

Toata lumea se lupta sa manipuleze prostimea. Nici unul nu vine cu o farama de adevar sau daca cumva ii scapa pe gura porumbelul incep balbele de redresare.

Adevarul nu trebuie spus. El nu exista deci nu ai ce spune.