Interviu cu un Tzepos in mirosuri de friptura
O lipsa totala de inspiratie m-a impins spre creatie. Si anume sa fac ceva de unde nu e nimic sau din contra e prea mult. Interviul ce urmeaza s-a nascut gratie yahoo mesengerului caruia ii multumim pe aceasta cale.
Ciine esti?
Mi se spune Teposu. Din cauza blogului. Momentan e soft dar curand ma voi lua de par cu “marile stalactite ale teatrului”. De exemplu madama Modreanu…
AM inteles. Nu va este teama ca aceste stalactite care sunt adevarati stalpi ai pesterii se vor putea supara?
Or fi, nu zic nu, pentru aia pe care ii protejeaza… Cum pentru mine nu exista pestera, mi se rupe de stalactite, daca imi permiti…
Ce parere ai despre cei aflati in suferintele creatiei si asteapta de la tine putin mai multa toleranta decat tepi?
He he he… Pai toleranta au peste tot. Tepii sunt mult prea rari
Ieri ai scris despre Tabu. Esti un tip Tabu sau doar vrei sa pari?
In teatru nu ar trebui sa existe Tabu… Romanii sunt genul de oameni care dau cu piatra… dar macar aici nu ar trebui sa se intample asa… De ce sa nu ai voie sa faci orice traznaie… Poate unuia o sa-i placa, dupa mai vin 2 si tot asa.. Chestiile astea ostracizante de tip: “ori ca mine ori nu”, ma scot din minti… Vreau sa traiesc clipa cand in Romania vor fi teatre porno… ca voyeuristi sunt destui. He he he… Sa nu ma intelegi gresit… Porno nu e Teatru! E doar un exemplu. He he he
Ce inseamna arta timpului pierdut pentru tine?
Cam tot ce se intampla acum in teatru. Se bate pasul pe loc pe ceva ce in Europa a ars acum cateva zeci de ani. Cu mici exceptii bineinteles.
Daca ar trebui sa definesti un festival cum l-ai defini?
Festivalul National de Teatru Nou cu Mai Multi Selectioneri. He he he, dar la noi e inca un ideal.
De ce ai parul rosu?
Parul Rosu e Brand-ul meu ca si Tepii
Teatru, teatru, teatru da despre altceva mai vorbesti?
Ooo da! Despre Miile si Milioanele de Blesteme pe care trebuie sa le rostesc zilnic pentru ca in tara asta NIMIC nu merge cum AR TREBUI
S-a vorbit in Casa Presei ca ai fi micul evreu. De la ce vine aceasta afirmatie?
(sa pui buie dupa tre, chiar daca e interviu online)
Eeeee asta e alta problema a romanilor, cum e unul mai rasarit ba trebuie sa fie evreu, ba trebuie sa fie gay, ba trebuie sa aiba p*** mare… Ma rog, frustrari nationale
Consumul excesiv de tutun si alcool iti folosesc la ceva in actul de creatie teatral?
Mie mai putin, dar actorilor cu siguranta! Si-ar lua numai scaune dupa ceafa daca n-as mai fuma… si visele scenice ar fi mai gri daca n-as bea.
Ce mai vrei sa te intreb?
Nimic
Nimic?
Oricum o sa isi smulga cronicaresele care se dau mari criticarese suvitele de par pe care si le-au implantat…. ce mai vrei? nu e de ajuns?
Ba da… restul e tacere. E mai sanatos in felul acesta evitam aventurile in epoca de aur
CASA PRESEI LIBERE: FABRICA MEDIA CONTROLATA
Joi, 22 Octombrie 2009, 19.00
Forma si functia – doua concepte mereu la indemana cand judeci o cladire din punct de vedere conceptual. Felul cum e proiectata, felul cum e utilizata. Se mai adauga sfera publica si comportamentul uman intr-un cadru profesional delimitat. Se adauga si puterea ideologiei in diferite momente istorice, puterea de a impinge societatea intr-o anumita directie, chiar prin intermediul unui proiect arhitectural, sau cuvinte precum „control”, „ordine” si „joc”. Daca te asezi in fata imensei cladiri a Casei Presei Libere, ridicata la marginea centrului Bucurestiului, aceste instrumente conceptuale – si multe altele – pot fi folosite pentru explorarea identitatii sale, insa e putin probabil ca ele sa ofere vreo explicatie asupra semnificatiei ei esentiale. Prea multe se petrec in interiorul cladirii, prea multe s-au intamplat de cînd a fost construita.
„Fiecare cladire este perceputa ca o realitate concreta”, scrie arhitectul Thomas A. Markus. Mirosurile si zgomotele, scarile care duc intr-o parte sau alta, chipurile familiare si nefamiliare – totul reprezinta o experienta unica. Atunci cand cineva incepe sa eticheteze cladiri (cum e cazul cu „Casa Scanteii” sau „Casa Presei Libere”), inlocuieste o realitate complexa. Numele, comentariile, analizele, impreuna cu fotografiile si planurile, sunt texte ce nu reusesc sa reproduca realitatea bogata a cladirilor si „in primul rand experienta unica a existentei inauntrul unui spatiu, laolalta cu alti oameni”. Astfel, insusi numele acestei cladiri masive si greoaie, Casa Presei Libere, contine un grad de fragilitate inevitabila.
Un teritoriu atat de meticulos controlat de o singura tabara, asa cum a fost Casa Scanteii in anii comunismului, nu putea oferi prea mult spatiu de manifestare caracteristicilor individuale. Pe atunci repertoriul elementelor producatoare de semnificatie din cladire era, probabil, mai redus decat astazi, relevand o relatie mai stransa intre forma si functiune. Post-socialismul a pus la indoiala insusi conceptul de semnificatie, evidentiind mai ales neincrederea in unele mari naratiuni, laolalta cu un anumit grad de dezordine creatoare si cu alunecari de sens. S-au adaugat noi straturi.
Urban Larssen este doctorand si lector asistent in antropologie sociala la Universitatea din Stockholm. A fost reporter pentru mai multe ziare suedeze. In prezent lucreaza la o teza despre jurnalismul din Romania si conexiunile cu activismul global pentru libertatea de exprimare.
Un scurt metraj dragut, merita vazut
Nu am mai pus de ceva timp un film… Am primit unul aseara. Dupa cum nu-mi place sa laud prefer sa vi-l arat.
Am început lucrul la un spectacol… Ta Da di daaa… Va fi ceva Tare
Mai jos vă voi dărui un citat din text… asta aşa ca avans… restul mai treceţi pe la teatru şi veţi vedea. 
Zbor…simt ca zbor…mă desprind de pământ…întâi cu greutate…apoi din ce în ce mai repede…Trec prin orice obstacol…şi urc …urc…până nu mai văd nimic…decât cer…eu şi cerul…Sunt liber…între noi e o contopire superbă…nimic nu ne mai poate despărţi…eu înfăşurat în curenţii de aer…râd şi zbor…şi râd…râd…Ceva îmi spune să mă întorc jos…să văd ce se întâmplă…altceva imi zice să urc…mai sus…tot mai sus…jos nu e decât praf…aici e totul pur…
Atunci când suferi…plângi…Atunci când plângi dai posibilitatea altora să te facă să suferi. Mai nou…le plac lacrimile…e recompensa lor…pentru că te-au făcut să suferi…şi vor mai mult…Aşa că nu mai vreau să plâng…Nu mai vreau să-mi storc acest corp de sevă…Dar nu pot…ele curg şi curg şi ei dau tot mai tare…tot mai mult…până devii imun…Lacrimile însă curg…ele continuă să curgă în vreme ce tu nu mai simţi durerea ci doar …că zbori…că eşti liber…că între tine şi cer nu mai e nici un obstacol…
Copyright
Vântu's Blog este pus la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-Fără Opere Derivate 3.0 România Creative Commons. Pentru orice reutilizare sau distribuţie, trebuie să pui un link către această pagină web.Am facut-o şi pe asta
Teatrul in imagini
Mihai Vantu
Cultura la Yorik.ro- Zilele Culturii Japoneze la OdeonZilele Culturii Japoneze, un eveniment care cuprinde spectacole de teatru, dezbateri, concerte şi prezentarea ceremoniei ceaiului, se va desfăşura la Teatrul Odeon din Bucureşti între 28 mai şi 2 iunie şi vor fi prezenţi artişti veniţi din Japonia, precum şi specialişti şi iubitori autohtoni ai culturii japoneze. Evenimentul se va deschide, pe 28 mai, la [.. […]
- „Reformele teatrului”, nominalizată la Premiile Uniunii ScriitorilorVolumul „Reformele teatrului în secolul reînnoirii”, de George Banu, publicat la Editura Nemira în colecţia Yorick, a fost selecţionat la categoria Cea mai bună carte de teatru a anului 2011, pentru Premiile Uniunii Scriitorilor, alături de „Confort Freud” de Gellu Dorian, apărut la Editura Timpul, şi „Toate minţile tale”, de Vlad Zografi, apărut la Humanita […]
- Festivalul Internaţional de Statui Vivante în lumea lui CaragialeÎntre 1 şi 4 iunie, Teatrul Masca organizează în Herăstrău cea de-a doua ediţie a Festivalului Internaţional de Statui Vivante. La intrarea de la Charles de Gaulle, Aleea Cariatidelor, Fântâna Modura şi pe Aleea spre Expoflora vizitatorii se vor întâlni cu personaje spectaculoase, promit organizatorii. Surprizele pregătite de Teatrul Masca, momentele de circ […]
- Încasările de la „Gaiţele”, donate lui Şerban IonescuCel mai longeviv spectacol din repertoriul actual al Teatrului Odeon, „Gaiţele”, împlineşte pe 27 mai, 10 ani de la prima reprezentaţie. Încasările din vânzarea biletelor de la reprezentaţia din 27 mai, ora 19.00, vor fi donate actorului Şerban Ionescu, angajat al teatrului Odeon în perioada 1992 – 2004, se precizează într-un comunicat al instituţiei. „De [ […]
- Sibiul în festival – între pasiune, ambiţie şi crizeCrize de toate felurile, desigur, căci epoca noastră este vremea crizelor. Crize financiare, politice, morale, identitare, crize ale valorilor și crize de legitimitate. Într-un fel, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu le sfidează pe toate...
- Zilele Culturii Japoneze la Odeon
