Urme in zapada ce se topesc cu fiecare raza

Vreau sa las ceva in urma mea. Un gand nobil, nu zic nu, insa ce? Arta mea ramane doar putin timp….prea putin pentru a spune ca am cladit ceva .  Cred ca rostul nostru pe acest pamant este sa nu trecem degeaba prin aceasta sansa de a trai. Dar cum se face. Noi oamenii suntem o specie ciudata. Incurcam lucrurile care sunt atat de simple si de firesti incat totul devine ingrozitor de greu.

Visele noastre, atat de puternice uneori incat par realitati nu fac altceva decat sa nasca dorinte si pofte in mintea noastra. Uneori visele noastre pot schimba lumea. Si cat de mult… Alteori o simpla actiune, un gest sau chiar refuzul lui poate schimba acest echilibru atat de fragil…M-am intrebat cati oameni am schimbat sau  macar am contribuit la schimbarea lor? Cred ca in fiecare zi, in fiecare actiune pe care o fac schimb ceva. Ceva ce ar putea fi altfel… E un sentiment ciudat sa stii ca schimbi realitatea fiecaruia prin interactiunea cu el. Daca schimbarea e in bine doar viitorul o poate arata…

Nu te intreba ce m-a apucat… e o aberatie incadrata la sectiunea aberatii deci pot continua linistit.

Ma gandeam: Care sa fi fost gestul lui Hitler cand a ordonat starpirea unei rase intregi? Un gand urmat de un gest au schimbat lumea pentru totdeauna. Care o fi fost motivatia lui? O fi crezut ca e inspre binele omenirii? Ciudat este raspunsul… Il cunosc, incercam doar sa vizualizez spatiul, locul, momentul…

Imi amintesc de bunicul meu. In timpul razboiului era pilot de avion. Avionul s-a prabusit. El a scapat cu viata… Insa la sol era complet alb. Un par carunt total. Imi amintesc de parintii mei spirituali.( imi place sa-i numesc asa) Cata informatie au investit in mine, cata energie, speranta si cel mai mult, incredere… Ei m-au schimbat. Si eu m-am comportat ca orice copil care creste…. Am plecat. Ma gandesc la ei des, ma ajuta cand am nevoie de ajutor. Ma ajuta amintirea optimismului lor vesnic. Oare de ce nu-i sun?

Imi doresc un copil. Nu il am pentru ca inca nu am ce sa-i ofer. Si aici nu ma refer doar la lucruri materiale. Momentan eu as avea mai multa nevoie de el decat ar putea primi el de la mine. Cred ca asta imi voi dori si voi visa anul viitor. Mai stii?

Momentan rostul meu este sa-mi duc visele la un stadiu real iar realitatea intr-un nivel oniric… Cum ar fi sa poti impreuna aceste doua lumi intr-una si sa ai capacitatea de a te juca cu ele? Cate as mai schimba atunci…

Ok ma duc sa mananc am aberat destul.

Ps: Patul dupa doua zile se comporta minunat…

Bani+Copii=Maturi

Intr-o zi cineva nu a avut ce face si a inventat banul. E atat de apetisant, atat de dorit incat astazi nici nu se poate concepe viata fara el. Si totusi exista printre oameni o specie absolut speciala. Nu le pasa de bani. Nu au nevoie de ei si nici nu le inteleg valoarea. Cine sunt aceste specimene speciale? Uitati-va in jur la picii vostri. Ei vor doar produsul. NU isi doresc sa-l cumpere ci sa-l ia , nu isi doresc sa numere ci sa primeasca ceea ce li se cuvine. Nu acorda nici o valoare pe bani ei vor inghetata si jucarii si prajituri… E adevarat ei sunt copii, inconstienti, etc. Dar cum ar fi daca am fi toti la fel? Sa vezi oameni pentru care banul sa nu mai existe? Ar fi aberant, vor spune cei mai multi dintre dvs.. Eu zic ca ar fi o utopie. Insa in unele locuri aceasta utopie e realitate.

Ce vreau sa zic cu toata aberatia asta, total inutila, este ca de multe ori de la copiii nostri putem invata sa traim. Nu e ciudat? De regula noi ii invatam sa se descurce… Insa ei rezuma totul la ceva foarte simplu. Vreau – iau.

Oare copilul stie si ca principalul dusman al lumii lui este tocmai adultul de langa?

Toate randurile de mai sus nu ar fi fost posibile fara o gaura mare in buzunar.

Despre Băsescu care a fost la Vântu să-i ceară banii de curent

Ok, despre vecinul pshihopat care mi-a furat factura, apoi a încurcat-o cu a lui şi mi-a plătit curentul ca după aceea să vină să mă acuze că i-am tras ţeapă v-am spus.

Azi, după 3 zile de tortură, am găsit bani să-i plătesc omului factura deja achitată. După ce s-a văzut cu banii în mână omul s-a relaxat şi a început să-şi turuie povestea vieţii deloc palpitantă. Din una în alta am aflat că omul se numeşte Băsescu. Acum ironia face să mă numesc şi eu Vântu.

Deci pe scurt: Băsescu i-a furat „ţidula”, a plătit-o, apoi, cu meticulozitate, l-a torturat pe Vântu până şi-a recuperat banii, după aceea au stat la cafea.

Ce ironie Domnule…

Despre cum este să ţi se plătească curentul

Azi am aflat de ce nu mi-a fost tăiat curentul. Pentru că vecinul drăguţ care îmi făcea dispărute facturile le-a încurcat şi mi-a plătit curentul.

Buuun. Ar fi fost foarte frumos gestul lui după câte am tras de pe urma facturilor lipsă, însă omul s-a proţăpit în uşa mea şi a batut, şi a bătut până cineva i-a deschis uşa. Isteric, cum se poartă pe aici, omul şi-a cerut banii acuzându-mă de furt. Că l-aş fi fraierit şi că dacă nu-i dau banii până mâine se duce la X şi la Y. Aşa şi? Mă întreb, l-am întrebat şi pe el, ce vrea să fac dacă nu am bani acum… Nu plănuisem să mi se plătească curentul…

Oare mi-o plăti şi gazul?

Omul, aidoma unui cămătar, mi-a dat răgaz până mâine să-i dau banii altfel văd eu…

Şi când te gândeşti că eu vreau să fac teatru… Dacă aş pune aşa ceva pe scenă nu m-ar crede nimeni.

Despre cum e să ajungi la timp la job

Am ajuns şi eu la timp la serviciu… Şi, da, trebuie menţionat acest lucru pentru a nu trece neobservat… Nu de alta dar se întâmplă atât de rar încât nu o să mă creadă nimeni…

Am făcut efortul supraomenesc de a mă trezi la 5.30… Nasol… Un motiv suficient de puternic ca să-ţi strici ziua… Am ajuns la serviciu… E cald… E bine…. Am cafea… Am bani să-mi mai iau… Dar nu am internet să-mi pot face treaba… Însă sunt aici, dacă aveţi nevoie de ceva, vă stau la dispoziţie… Mă găsiţi la ţigară…