Femeia de ceara
Sambata si duminica mai exact 17 si 18 iulie se va juca din nou spectacolul “Femeia de ceara”.
Se spune ca teatrul reda doar parti din realitatea ce intrece cu mult in duritate aceasta lume speciala. Si cu toate acestea, proiectul nostru se pare ca este pe un drum bun. Ecourile au fost bune, chiar si cele negative au fost bune, (cand spun asta ma refer strict la ce anticipasem deja). Acum lucram la urmatoarele doua spectacole ce vor fi montate in paralel, cu aceleasi mijloace minime financiare dar cu imaginatie si dorinta de a le vedea si real nu doar in planul fanteziilor mele bolnave. Uneori ma simt un mic cersator dar nu am ce face…
M-am intrebat eu de ce as veni daca as fi un simplu spectator. Ce ma face sa vreau sa vin si sa vad cum o actrita ( ce interpreteaza absolut minunat o partitura difica) imi reda o noapte de un chin cumplit, insistent, aidoma unei dureri de masele, facandu-ma sa ma simt total inconfortabil. De ce as veni? Sincer, habar nu am. Daca privesc din acest unghi nu cred ca m-as duce. Ar fi prea greu, as avea nevoie de relaxare nu de ceva care sa ma solicite emotional si mental. Daca privesc in schimb ca ma duc la teatru as fi curios ( si aici este un defect profesional) sa vad ce s-a realizat. Insa omul de rand de ce ar veni? Unii pentru ca adora sa vada suferinta ( cineva imi spunea ca pe el anumite situatii limita cand toti plang il fac sa rada), altii vin pentru ca, probabil, ne sunt prieteni si cred ca ne vom supara pe ei… iar altii pentru ca le place teatrul. Oricum daca vei veni cu siguranta nu vei avea ce pierde, ci doar de castigat.
Am refuzat sa chem critici de teatru. Sunt curios cati vor avea curiozitatea sa vina singuri si sa ma surprinda cu punctul lor de vedere. Mi s-a spus ca acest fel de a gandi nu o sa-mi aduca nimic concret, cu atat mai mult cu cat pentru multi sunt total un necunoscut. Asta astazi, caci maine, tu cel care citesti pe aici, cu siguranta vei stii destul de multe lucruri despre mine pentru a nu mai fi un necunoscut…
O sa inchei aceasta postare despre nimic in care am lasat cuvintele sa zburde in schimbul traficului si va astept la spectacol. Incepe la ora 19. Asta inseamna ca maxim la ora 19.00 publicul este in incinta salii iar usa de la intrare inchisa.
Linistea de dupa
Astazi este duminica… Duminica de dupa furtuna. A fost frumos ieri, mi-a placut. Pacat ca doare atat de tare capul si culmea nu de la stres. Acum ca spectacolul a fost aruncat pe piata evident ca am inceput deja sa ma gandesc la celalalt ce va urma. Un lucru e sigur merita tot chinul macar pentru emotiile si adrenalina din timpul spectacolului…
O sa adaug zilele urmatoare si fotografii si clipul dar sa-mi treaca mahmureala asta…
Femeia de ceara la final
Ok se pare ca ajung cu repetitiile la final si ca voi scoate piesa asta. Este ok. Imi place. Abia astept sa o vad cu toatele cap la cap. In ciuda haosului in care traiesc piesa asta a curs cum nu m-am asteptat pana acum fara surprize sau alte neprevazuturi. Sper sa nu vb aiurea si sa ma trezesc cu tot felul de… Eh… Astazi am trimis si comunicatul de presa suna cam asa:
Sambata, 3 iulie, la orele 19.00, va avea loc premiera spectacolului “Femeia de Ceara” la Centrul Cultural pentru UNESCO Nicolae Balcescu.
Acest spectacol este primul dintr-o serie de spectacole incadrate intr-un proiect teatral, Teatrul Tabu, condus de regizorii Mihai Vantu si Daniel Ionescu, proiect ce se va intinde pe parcursul unui an intreg.
Proiectul va trata subiecte contemporane, TABU. Temele abordate, nu tot timpul comode, dar vecine noua, vor prinde viata in spectacole diferite, in spatii diferite.
Primul spectacol care va deschide acest proiect este Femeia de Ceara, o monodrama ce a aparut din dorinta de a invia pe scena emotia adevarata, aparent neslefuita dar deosebit de puternica. Tema: Dezastrul interior al unei mame ce-si vede copilul mort.
In spatele unui personaj dramatic absolut tulburator se ascund intentii ce isi au menirea de a aminti oamenilor cateva notiuni despre umanitate, dragoste materna, divinitate, sacru. Cum le vor fi servite aceste notiuni? Oferindu-le contemporanilor nostri ceea ce cauta si servesc cu atata inflacarare: duritate, imagini tulburatoare, chiar socante.
Daca nu ai ce face poate tragi o fuga dar te previn nu e un spectacol usor de digerat.
In fotografii protagonista spectacolului, Lacramioara Brecea si sursa foto aparatul meu ala de mi l-ati facut cadou de ziua mea.




