Maratonul Teatrului Independent

In speranta ca poate intereseaza pe cineva, public si eu acest comunicat:

Asociaţia TEATRUL.RO organizeaza in perioada 10-12 Septembrie 2010, in deschiderea Stagiunii Teatrale 2010-2011, Maratonul Teatrului Independent la Teatrul ”Apropo”, nou infiintat in spatiul Galeriei Dalles de la Universitate.

A. Argument: Teatrele din Bucuresti ofera la ora actuala mult prea putine sanse de exprimare tinerilor absolventi din domeniul artelor spectacolului. Mai mult decat atat, din varii motive, productii deja finalizate, care si-au dat examenul la public, au disparut mult prea repede din repertoriul institutiilor, de stat si private, care le-au dat posiblitatea sa apara. Exista de asemenea productii in stadii avansate de realizare carora aceleasi institutii nu le mai ofera nici macar aceasta sansa, de cele mai multe ori din lipsa de spatiu de joc sau chiar din dezinteres.

Ne dorim prin acest Proiect sa tragem un semnal de alarma asupra potentialului artistic tanar care se pierde in fiecare an prin ignoranta si indiferenta.

B. Participanti, Concept si Public: Invitam sa participe la initiativa noastra pe toti tinerii creatori din zona independenta care se gasesc in situatia de mai sus.

Maratonul presupune derularea non stop a productiilor participante, intr-o formula ce urmeaza a fi stabilita in functie de numarul final de participanti: fie pe durata a 24 de ore fara intrerupere, fie pe durata a 2-3 zile, timp de 12-14 ore pe zi.

Intre invitati se vor gasi atat persoane din domeniu, cat si public larg sau factori de decizie din companii, care sunt invitate sa finanteze crearea unui nou spatiu teatral pentru tineri.

C. Conditii de participare: Trupele dornice sa participe sunt invitate sa completeze Formularul de Inscriere atasat. Artistii invitati trebuie sa aiba in vedere urmatoarele conditii practice:

- Decor minim, care sa permita schimbarea acestuia intre spectacolele participante in 10-15 minute;

- Teatrul gazda pune la dispozitie instalatia de lumini si sunet, precum si un tehnician. Trupa participanta trebuie sa isi asigure prin mijloace proprii montarea si demontarea decorului;

- Participarea nu va fi remunerata decat daca bugetul final va permite acest lucru;

- Durata recomandata a Productiei este sub 1 ora si 45 de minute.

D. Scopurile Maratonului Teatral:

- Sa traga un semnal de alarma asupra potentialului artistic tanar ne-exploatat de mediul teatral bucurestean;

- Sa propuna un spatiu nou pentru teatru tanar publicului larg;

- Sa propuna o serie de Productii independente care au ramas in anonimat pana la ora actuala. In acest sens, Productiile care vor fi considerate cele mai reusite vor ramane in repertoriul Teatrului ”Apropo” pentru Stagiunea 2010-2011.

E. Contact

Teatrul ”Apropo” este un proiect teatral independent al Asociaţiei „TEATRUL.RO”.

Telefon : 0724.255.152

Fax: 031 805 54 05

Adresa de Corespondență: Str. Bistricioara 4, bl. 48, sc.1, et.1, apt. 4, Sector 2, BUCUREȘTI sau pe adresa Teatrului Apropo – Galeria Dalles, etaj 1.

E-mail: contact@teatrul.ro , radu.popescu@teatrul.ro

Coordonator proiect:

RADU POPESCU, regizor de teatru, dramaturg

Despre cum este sa fii un tanar regizor…

Aceasta postare se vrea a fi o amintire pentru zilele cand eu voi fi un regizor in circuit si toata aceasta perioada de taiat venele va fi o amintire.

De asemenea, aceasta postare nu este indicata pentru a fi citita de catre unii sau de catre altii, ea starnind reactii diverse si total in neconcordanta cu ceea ce simt, gandesc, traiesc acum.

Cu alte cuvinte nu mai citi; daca o faci e problema ta.

Termin acest masterat de regie. In scurt timp voi avea o diploma a carei valoare va depinde de mine si munca mea. Momentan ea valoreaza NIMIC.

Ca orice tanar cu aspiratii, vise, idei si incredere in fortele proprii, am ignorat semnalele oamenilor patrunsi de virusul crizal al perioadei contemporane in care ne zbatem cu totii si am inceput sa gandesc un spectacol independent. Asa ca am inceput sa-mi caut actorii. Si i-am cautat, si i-am cautat, si pana la urma am schimbat piesa cu o monodrama pentru ca actori dispusi sa joace intr-un proiect al unui individ ilustru anonim care nu le promitea o suma de bani concreta ci doar ca se va zbate ca la final sa iasa si ceva banuti, au fost imposibil de gasit.

Am trecut la monodrama. Un text dur, violent, contemporan, insa e teatru si pe scena este singur el cu gandurile sale. 6 actori contactati, 6 refuzuri care mai de care mai spectaculoase si inedite. Am dat anunturi pe net prin diferite site-uri ca-mi caut un actor deschis la minte si m-a sunat o actrita. Ei, asta e, am schimbat piesa si acum repetam cu drag si spor la o monodrama cu o fata. Textul este chiar pe acest blog.

Nici daca vroiam nu o gaseam atat de potrivita si surprinzatoare pe acest rol. Buuun. Am actrita, acum sa rezolvam cu spatiul. Am nevoie de un spatiu in care ideea mea sa poata fi realizata, un spatiu la care acest text sa se preteze si mai mult un spatiu care sa aiba cat de cat un vad. Bucurestiul e plin de sali care mai de care mai dotate, mai putin dotate, etc… Si am inceput intai prin telefon. Majoritatea oamenilor de decizie cereau sa le trimit maculatura pe mail; am trimis si evident nu am primit nici un raspuns. Am mai trimis odata, acelasi rezultat. Apoi m-am luat de guler si m-am dus singur pe la institutiile de cultura sa incerc sa obtin un spatiu. Nu prea am reusit sa trec de secretare amabile care imi sugerau sa trimit un mail. Am renuntat la pretentii, am zis schimb ideea ne adaptam facem in hol, beci, acoperis etc. Acum astept raspunsuri si raspunsurile nu vin. Intre timp am scris o scrisoare elaborata prin care ma prezentam teatrelor din tara. Nici un raspuns. Am trimis-o la toate teatrele care au un mail public. Raspunsul: zero. De primit mail-ul l-au primit dar in Romania sa dai un refuz politicos este greu. In unele locuri mi s-a dat spatiu insa mi s-a cerut chirie pe el plus plata curentului, a personalului etc… Da, si eu ma gandesc cu ce bani imi cumpar decorul…

Continui sa-mi spun ca probabil nu am invatat sa bat la usi cum trebuie. Dar pana una alta lucrez din greu sa-mi pastrez increderea in calitatiile mele pentru a nu deveni inca unul care ingroasa randurile celor ce renunta la a visa pentru a se zbate in mocirla.

Pentru a putea fi judecat daca sunt bun sau prost nu ar trebui sa fac ceva concret?

Dupa cum spuneam aceasta postare este o refulare a frustrarilor mele acumulate de ceva timp pe care o pastrez pentru ziua cand va fi indicat sa nu uit aceste zile.

Interviu cu Neica Nimeni (Jenniffer Brigitte Corrales Oconitrillo) despre gandirea relaxata

Dupa insuccesul avut cu primele doua interviuri, perseveram cu un al treilea. Interviurile cu Neica Nimeni au rostul de a nu spune nimic nimanui si de a te face sa te intrebi de ce? ce?

Invitata de astazi, initial nu stia sau poate nu putea sa inteleaga in starile multiple in care se afla, ca e invitata, va incerca sa raspunda la Nimic.

Ce faci tuh?

Mi-a trezit asa nostalgii

Ha?!?!?!!? Cine?

Muzica lor.

WTF?!?!? A cui?

TAPINARII!! Dar probabil nu ai auzit de ei. Un fel de Damine Rice.

Asaaaa… Cum ti se pare FNT-ul din acest an?

Am zis ca o sa scriu si eu. Ma revolta. M-a revoltat cel mai tare Trei Surori al Nationalului din Timisoara.

Si ce te-a revoltat la Trei Surori atat de tare?

Ca nu era nimic, era un teatru mort, fara emotie, fara nimic. Mie nu mi-a trezit nimic .Ma uitam pe pereti. Atat.

Aha… Curand vei iesi si tu pe piata cu ceva , cum crezi ca vei face sa fie viu ceva ce se pare ca e mort?

Nu stiu. O sa incerc sa vorbesc despre ceva foarte personal. Atunci cand vorbesti din suflet si ai ceva interesant de spus nu are cum sa nu fie viu. Dar cand nu vb despre nimic asa cum mi se parea in trei surori….

In loc sa faci riduri gandindu-te la asta de ce nu iesi afara? Ca e soare…

Soare? Unde vezi tu soare?

Pe cer… chiar era.

Dar eu nu fac riduri ca nu ma gandesc la asta… Acum ascultam muzica si ma simteam relaxata

Aha

Si nimic nu ma poate dezrelaxa acum. Deci ai gresit…haha (Aici se bucura)

In gandirea relaxata pe care o ai poti patrunde si in profunzimea lucrurilor?

Nu…plutesc… deasupra lor… de multe ori. Trebuie sa am o stare anume ca sa intru in profunzime. Acum nu am starea aia dar imi place sa plutesc

Sa fie de la mancare? (Nu ma pot gandi la droguri caci stiu ca nu le are cu prafurile, tigarile etc…sincer m-am gandit la vreo alergie ceva)

Nu, am mancat heliu.

Poate ai uitat sa mananci orice altceva… insist eu intrebandu-ma de ce o fac…

Ma indoiesc. Si daca as uita vreo luna tot nu as pluti. Adica nu as pluti real pe bune.

Daca vedeai spectacolul de ieri ai fi vazut ca se poate…daca stai pe la beri in loc sa mergi la teatru….

L-am vazut, aaaa daca te referi la sarah kane…

Nu. Ma refer la Poimaine, alaltaieri.

Nu l-am vazut.

Pai eu ce ziceam?

Trebuia sa se intample intalnirea aia. Asa cum a fost ea. Toata exact de la un capat la altul. In ultimul timp traiesc numai lucruri trimise… adica ma rog…mi se intampla lucruri frumoase. Toata saptamana asta, asa a fost

Cine e nefericitul? De ce naiba mai vb cu ea????… se vede ca e inamorata

Nu e numai unul singur… sunt mai multi oameni, clipe, locuri, ma rog…

(pauza de rugaciune)

(gata pauza, continuam)

Esti atat de pshihedelica incat ma doare capul. Pana si soarele s-a bagat in nori. Ai baut o cafea?

Mai multe. Adica o cana mare pe care o tot umplu, cafea, lapte,iar cafea iar lapte. E o dimineata frumoasa, chiar daca nu e dimineata.

Offf din ce zici ma faci sa ma gandesc la o noapte prelungita de amoare…

Se poate… la mine lucrurile sunt retroactive.

???? Tu folosesti asta in teatru? Sexul iti prieste? Esti ca gimnastele?

Se poate…nu stiu… pacat insa, ca om mi-e frica sa spun lucrurile prea personale. Adica nu am inca stabilitatea sa le spun asa cum le simt.

Fata eu ma chinui sa-ti iau un interviu si tu o dai prin balariii….deja ma plictisesc. Hai focus!!! Unde te simti mai bine pe sau la buza…. scenei?

(…) Deci revenind la intrebare: inainte credeam ca in ambele locuri. Acum incep sa descopar ca poate la buza…

Am inteles. Cum percepi albul?

Albul nu ma reprezinta. Imi place albul in designul interior. Nu-mi place albul pe barbati.

Ce relatie crezi ca ar functiona intre masinisti si spectatori? Crezi in feedback-ul lor?

Nu vreau sa stiu cate spectacole eveniment din lumea asta se datoreaza fedbackurilor unor masinisti mai degraba decat viziunii regizorale a unor regizori. Deci da.

Intre un bolovan un geam si o crapatura in sosea ce alegi?

Clar! geamul si crapatura in sosea. Neaparat ambele.

De ce?

Ca sa am backup de salvare…

In gandirea ta relaxata lucrurile le percepi alb negru sau color?

Amestecat.

Deci o sepia?

Dar niciodata negru sau alb. Da da, sepia e cel mai bine.

Ce vei face impotriva crizei?

O sa astept sa treaca si o sa ma gandesc la altceva. Nu-mi sta in putere sa fac nimic decat pt mine.

Lipsa initiatvei e o cauza a relaxarii? Sau a crizei?

Nici una, nici alta. E o adunare in paharul interior a unor picaturi si acum trebuie sa le rumeg ca sa nu treaca fara sens. Adica sa nu fi trait degeaba saptamana asta.

Cu ce e mai importanta saptamana asta fata de cea viitoare?

Nu traiesc in viitor. Deci ma bucur de prezent. Oricum traiesc in prezent in ideea ca viitorul poate fi mai negru, deci se poate sa fie mai bine sau mai rau asa ca ma relaxez si exist.

( off doamne ce am ametit incercand s-o urmaresc)

Pentru o tanara regizor, straina tarii asteia, care se numeste romanca cum te-ai acomodat la buza scenei?

Momentan incerc sa ma acomodez ca om, ca regzior. Inca mai am de invatat. Adica nu de invatat… e vorba de umblat pe niste piciorange mari de tot si momentan imi mai pierd echilibrul… asa ca inca incerc ca regizor sa-mi gasesc echilibrul aici, in alta tara, oriunde. Probleme cu mine insami ce vrei…

Am sa pun capat acestei gandiri relaxate pentru ca tinde sa se trezeasca si sa spuna lucruri. Pana data viitoare urmariti si lucrurile serioase din acest bolg.

Relatia perfecta

Ieri se vorbea despre intalnirea nemapomenita dintre un regizor si un actor.  Relatia lor speciala naste lucruri absolut fabuloase. Dragostea lor pentru teatru ii uneste intr-o familie speciala. Dragostea lor de multe ori neinteleasa de nimeni, cu atat mai mult de apropiati rodeste de regula in spectacole de-a dreptul unicat.

E minunat sa-ti gasesti echipa cu care sa darami muntii, actorii care sa te investeasca cu increderea lor si sa mearga pe mana ta fara ezitare. Din pacate, astfel de miracole se mai intalnesc dar fara sa tina suficient de mult pentru a ajunge la maturitatea necesara dezvoltarii speciale. Unii regizori nici macar nu o considera necesara. Actorii pot fi doar instrumente si atat. E mai safe asa, nu te atasezi de nimeni, nu te dezamageste nimeni, nu dezamagesti pe nimeni.

Alti regizori cauta diversificare si atunci nu sunt absolut deloc interesati sa aprofundeze o asemenea relatie. Traim in secolul vitezei, omul modern tinde sa fie tot mai mult o marioneta si acest lucru se vede si in teatru.

Eu sunt obsedat de libertate. Libertatea de a crea, de a reda ce simt. Pentru asta am nevoie sa cunosc omul cu care muncesc. O relatie de genul acesta pentru mine inseamna relatia ideala. Sa cautam impreuna acelasi adevar…

Replici celebre

Nu exista nu pot, exista nu vreau. Ori daca vreau, pot, si prin urmare, daca pot, fac.

Terminand de grait faimosul citat, un actor imi da replica: Pe cine?

Nu spune vorbe goale ci incearca, inainte de a deschide gura, sa le gandesti.

Replica primita: pai daca eu gandesc, care mai este rostul vostru, ca si regizori?

Incearca sa te aduni si hai s-o luam de la capat.

Replica: Nu putem sa o lasam pe maine?

Cand crezi ca-ti va intra textul in cap?

Replica: Oricum o sa o dau in premiera. Stai calm, eu asa lucrez. Pana la premiera mai e vreme...

Si sunt catalogat un regizor al ciufut care da actorii afara… Daca este asa, da, chiar sunt ciufut.