Cum se transforma un tanar intr-un adult blazat

Se ia una bucata tanar, se tavaleste prin noroi pana ii iese orice urma de fum adolescentin din cap, i se reteaza pe rand fiecare aspiratie, dorinta sau perspectiva si se tine rezultatul la foc scazut, nici prea tare ca sa se distruga individul, nici prea scazut cat sa poata recladi lumea lui. Atentie mare, nu se lasa nesupravegheat! Din cand in cand se intoarce de pe-o parte pe alta pana cand rezultatul nu mai opune nici o rezistenta.

Se serveste in grup pana la epuizarea totala a produsului. Aspiratiile, dorintele si perspectivele, odata inlaturate, trebuie tinute deoparte de individ pentru a te asigura ca nu mai are nici o sansa sa se abata de la scopul propus.

Metamorfoza se produce apoi de la sine iar adultul nou creat trebuie incadrat corespunzator in randurile voastre.

Have fun.

De la Bichon la fotografie…

SI uite asa se apropie ziua mea. Ziua in care imi place sa-mi torturez prietenii cu fitze de cadouri pe care mi le-as dori si ei pe mine cu cadourile pe care mi le iau…

Sa dau un exemplu. Mi-am dorit un bichon si am primit 2 pulovere si alte chestii foarte dragute…

Of… da bischon yoc…

Anul acesta am spus ca-mi doresc alta minunatie… respectiv un mic aparat foto cu care sa imortalizez ipocrizia din jur. Cum mi-a dat Dumnezeu inteligenta de a o vedea asa sper sa-mi dea si aparatul cu care s-o imortalizez. E simplu nu? Dar cineva mi-a tinut o polologie despre cadou, semnificatie, valoare si simbol. Le cunosc.

Anul trecut doua colege ma intrebau ce imi doresc de ziua mea? Si eu le-am spus un Macbook Air . Dupa ce si-au recladit fata mi-au cerut sa fiu rezonabil… Cum puteam fi rezonabil??? Era dorinta mea.. Asa ca am fost ipocrit  si le-am spus ca nu conteaza, nu ma intereseaza cadourile etc…. chestii pe care toti le spun ca sa scape de intrebarea ce vrei de ziua ta?

Mama a fost cea mai tare: „Nu ma intereseaza ce vrei tu de ziua ta eu iti fac cadou lucrarea la dentist” (asta ca sa nu spun dintii). Offff…

Si uite asa vine si ziua care cica e a mea… Evident glumesc, nu sunt atat de egoist…. Dar totusi…

Back again

Zile agitate mi-au ocupat trecutul. Colaborarea mea cu cotidianul.ro s-a sfarsit. Sincer nu-mi pare rau, nu regret deloc, in ultima vreme devenind o povara prea mare pentru mine si rapindu-mi tot timpul.

Acum am timp de lucru, asa ca m-am scuturat de cotidianul si incep alte lucruri. Sa vedem…

Voi relua postarile pe blog, si voi raspunde si mesajelor primite…

Merci tuturor celor care au intrat si l-au mai tinut sus….

Asaaaaa super…ce senzatie ciudata de intoarcere acasa imi poate da blogul acum :))

Ma apuc sa-mi citesc aberatiile sa intru in atmosfera…

Pe mai tarziu.